Vinerea Mare a Săptămânii Patimilor – reamintirea jertfei Mântuitorului Iisus – este dedicată unui post negru. În această zi nu se mai slujeşte Sfânta Liturghie, iar de dimineaţă şi până seara, înaintea slujbei de Denii, în biserici oamenii pot trece “pe sub Sfântul Aer”, adică pe sub o masă specială care se află în faţa altarului. Momentul semnifică îngroparea sufletului creştinului şi învierea sa odată cu Hristos.
Spre seara, în biserici are loc Denia Prohodului Domnului, care aminteşte de momentul răstignirii lui Iisus Hristos şi care este o slujbă specială în care se citesc din nou pasaje din Evanghelie.
Atunci se spun şi cele şapte vorbe rostite de Iisus pe cruce. Una dintre acestea este cea rostită păcătosului răstignit cu el alături. “Astăzi vei fi cu mine în Rai” – “Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!” şi cea care semnifică momentul morţii: „Săvârşitu-s-a”! Drumul Crucii In Israel, Vinerea Mare este ziua în care se reface Drumul Crucii.
In această dimineaţă, 12 arhierei, cu tot clerul şi cu mulţimea de pelerini, se adună la biserica de la Pretoriu, unde se citesc “Ceasurile Împărăteşti “. La ora 10, tot poporul, cu preoţi şi arhierei, pornesc în mare procesiune de la Pretoriu până sus, la Biserica Sfântului Mormânt. Astfel se străbate din nou Drumul Crucii, în fruntea procesiunii mergând arhiereii, în veşminte de doliu, ducând pe mâini o cruce mare de lemn, de 1,5 metri, şi în care se păstrează o parte din lemnul original al Sfintei Cruci. Ceilalţi clerici duc Sfânta Evanghelie, icoane, cădelniţe, iar credincioşii ţin în mâini luminări aprinse. Din loc în loc fac popasuri unde, după tradiţie, a căzut Iisus sub greutatea crucii.
Poporul îngenunchează şi arhiereii citesc Evangheliile Sfintelor Patimi. La urmă se intră cu procesiunea în Biserica Sfântului Mormânt, iar clericii urcă şi înfig Sfânta Cruce în stânca Golgotei, pe locul unde a fost răstignit Mântuitorul. Câtiva episcopi şi preoţi stau de strajă lângă Sfânta Cruce, până ce o sărută tot poporul, iar procesiunea răstignirii Mintuitorului ia sfârsit cu o predică, rostită de un mitropolit.
“Dacă astăzi plouă, avem un an roditor. Credinţe populare legate de obiceiurile de Paşti Dincolo de încărcătura religioasă a zilei, Vinerea Mare aduce la lumina şi o serie de tradiţii şi credinţe populare. Se spune că în Vinerea Patimilor, numită şi Vinerea Seacă, oamenii trebuie să se scalde înainte de a răsări soarele, pentru a nu se lipi de ei bolile tot anul. Unii cred că cel care se cufundă de trei ori în apă rece în Vinerea Seacă va fi sănătos tot anul. Tot atunci se mai spune că, aşa cum este Vinerea Seacă, aşa să sece şi bolile.
Mai mult, cel care posteşte astăzi nu va mai suferi de dureri de cap. Femeile însă sunt cele care trebuie să respecte cu stictete datina vinerilor, existind credinţa că Sfânta Zi de Vineri le-ar aduce un mare necaz dacă ar coase, ar ţese, ar toarce ori ar albi cămăşi. Se mai spune că, dacă plouă în Vinerea Seacă, anul va fi mănos, iar dacă nu plouă, anul va fi neroditor. Ieri, creştinii ortodocşi au început pregătirile pentru Paşti. După cum spune tradiţia, incepind de ieri bărbaţii au încetat lucrul la câmp, iar femeile stau mai mult în casa pentru a pregăti bucatele pascale.
Un loc aparte în bucătăria de Paşti îl ocupă vopsirea şi încondeierea ouălor. “Încondeierea ouălor reprezintă, conform tradiţiei, simbolul potecii rătăcite: adică drumul întortocheat pe care îl străbate un om pentru a ajunge în rai”. Tot ieri s-au dat şi moşii de Joia Mare. Prin urmare, creştinii şi-au împărţit unii altora colaci şi vase de lut pentru că astfel să li se ierte păcatele morţilor lor. Tradiţia spune, de asemenea, că aseară s-a deschis cerul şi că sufletul morţilor s-a întors acasă.
“Pentru întimpinarea lor se fac pregătiri speciale, adică se aprinde focul pe podeaua casei sau în curte şi se aşază scaune şi pleduri, că să nu le fie frig”. Mai mult decit atît, crengile trebuie culese fie de copii, fie de femei cărora le-au fost iertate păcatele.
La întoarcerea de la Biserică, după ce am luat lumina, prima zi de Paşti se sărbătoreşte împreună cu membrii familiei, şi este o zi dedicată odihnei. Potrivit tradiţiei, să ne spălăm pe faţa cu apă dintr-un vas în care a fost pus un ou roşu, simbolul fiind transmiterea frumuseţii. “Nu degeaba este vorba aceea: «frumos ca un ou roşu»”
Sursa: www.ortodoxism.com
