Din cuprinsul articolului
Săptămâna Mare, numită și Săptămâna Patimilor, este reprezentată de ultima săptămână din postul Sfintelor Paște. Totodată, aceasta este Săptămâna Deniilor, toate zilele acestei săptămâni fiind considerate, încă de la începuturile creștinismului, mărețe și sfinte și, chiar din seara de Florii, se citesc deniile, slujbe de priveghere care se săvârșesc doar în săptămânile a cincea și a șaptea ale Postului Paștelui.
Porțile Raiului sunt închise în Săptămâna Patimilor
Credincioșii respectă multe tradiții în această perioadă, obiceiurile diferențiindu-se ușor în funcție de regiunea din care provine individul. Când vine vorba despre trecerea la cele veșnici, lucrurile devin foarte sensibile.
Cert este că, atunci când o persoană moare în Săptămâna Patimilor, se spune că este greu ca aceasta să găsească drumul către Rai întrucât Porțile Raiului sunt închise. Astfel, persoanele care mor în Săptămâna Patimilor le va fi dat să treacă prin chinuri mai mari înainte să ajungă în Rai.
Ce se întâmplă dacă cineva moare în Săptămâna Luminată
Pe de altă parte, dacă cineva moare în Săptămâna Luminată, care urmează imediat după Paște, și în celelalte săptămâni din Postul Paștelui, ajunge direct în Rai.
Se spune că în timpul posturilor – de Paște sau de Crăciun – mor doar oamenii buni, care au păstrat o legătură trainică cu Divinitatea. Persoanele care trec la cele veșnici în perioadele anterior amintite nu vor mai fi nevoite să treacă prin Judecata de Apoi. Direct în Rai ajung și sufletele persoanelor care trec la cele veșnice între Paște și Rusalii sau între Crăciun și Bobotează, scrie EVZ.
Rugăciune pentru Săptămâna Patimilor Domnului
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.
Sursă: Doxologia
