Din cuprinsul articolului
Melatonina, cunoscută și ca hormonul somnului, este produsă în mod natural de către organism și, potrivit specialiștilor, joacă un rol și importanța somnului.
„Eliberarea de melatonină naturală în corpul dumneavoastră este legată de momentul zilei, dar de obicei crește când este întuneric și scade în perioadele cu mai multă lumină”, spune Melissa Rifkin, psiholog.
4 moduri în care corpul tău îți spune că iei prea multă melatonină!
Acest lucru se datorează faptului că melatonina ajută la reglarea ritmului circadian al organismului dumneavoastră – adică a ciclului somn-veghe – astfel încât atunci când eliberați melatonină, este practic un semnal biologic de a merge la culcare.
„Melatonina din creierul nostru ne ajută să dormim”, a declarat anterior pentru Well+Good psihologul clinic și specialistul în somn Shelby Harris.
Ce se întămplă în corpul tău dacă iei prea multe pastile de MELATONINĂ
Pentru a ajuta la sporirea melatoninei naturale a creierului și pentru a induce somnolență, unii oameni apelează la administrarea de melatonină sub formă de pastile.
„Administrarea de melatonină poate îmbunătăți somnul la cei cu anumite tulburări de somn, cum ar fi insomnia, și la alții care au dificultăți în a adormi”, spune Rifkin.
Problema, spune Rifkin, este că, de multe ori, oamenii iau mult prea multă melatonină. În plus, experții avertizează împotriva utilizării nocturne a acesteia, citând motive precum riscul de dependență și o depășire a răspunsului natural al organismului pe care nu o recomandă.
În timp ce melatonina s-a dovedit a fi sigură pentru utilizarea pe termen scurt, nu există suficiente cercetări care să arate că este sigură pentru utilizarea pe termen lung.
„Doza ideală de melatonină pentru un adult variază între 0,5 și cinci miligrame, conform National Sleep Foundation, și ar trebui să fie luată cu 30 de minute până la o oră înainte de culcare”, a declarat specialistul în somn comportamental Carleara Weiss, doctor în știința somnului.
„Dozele mai mari decât cele optime pot duce la amețeli, dureri de cap și greață, iar unele persoane pot experimenta modificări ale tensiunii arteriale, vise vii sau coșmaruri.”
Mai mult, există unele cercetări care au arătat că suplimentele de melatonină conțin uneori o etichetare falsă a dozelor, ceea ce face ca utilizarea pe termen lung să fie cu atât mai riscantă.
Un studiu din 2017 publicat în Journal of Clinical Sleep Medicine a constatat că conținutul a peste 70 la sută dintre suplimentele de melatonină varia cu până la 83 la sută mai puțin și până la 478 la sută mai mult decât ceea ce era indicat pe flacon.
Descoperirea cercetătorilor
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că peste un sfert dintre suplimentele testate conțineau serotonină, care, dacă este administrată constant pe termen lung, poate avea un impact negativ asupra inimii, creierului și nu numai.
Iată cum îți spune corpul tău că este posibil să iei prea multă melatonină:
1. Nu-și mai face efectul
„Luarea unei cantități prea mari de melatonină poate interfera cu ritmul circadian al organismului tău, cauzând mai multe probleme de somn”, spune Rifkin.
„În plus, unele persoane pot fi mai sensibile decât altele la efectele melatoninei, motiv pentru care este mai bine să începeți cu o doză de un miligram și să o creșteți doar în funcție de necesități.”
2. Ești amețit
„Luarea unei cantități prea mari de melatonină poate duce la simptome, cum ar fi agitație în timpul zilei și coșmaruri în timpul somnului”, spune Rifkin.
Simptome alarmante
3. Starea ta de spirit este deprimată
Rifkin notează că unele persoane care iau melatonină raportează simptome precum diaree, iritabilitate, greață și amețeli. De asemenea, poate agrava potențial depresia și anxietatea.
O cantitate prea mare de melatonină
4. Tensiunea ta arterială este crescută
„O cantitate prea mare de melatonină suplimentară ar putea avea chiar un impact asupra tensiunii arteriale, un alt motiv pentru care este important să discutați cu un medic despre administrarea de melatonină dacă luați în prezent medicamente, inclusiv cele care reduc tensiunea arterială”, spune Rifkin.
