Ce trebuie să știi despre incontinența urinară

Incontinenţa urinară (pierdere involuntară de urină) afectează femeile (chiar şi pe cele care nu au născut) într-o măsură mai mare decât bărbaţii. „Apare mai ales după naştere sau la femeile peste 45 de ani, în urma modificărilor hormonale care afectează musculatura şi ligamentele pelviene. Incontinenţa se instalează frecvent după opt săptămâni de la naştere, dar dispare după a şasea lună postpartum”, subliniază medicul internist Ion Mălciolu.

Incontinenţa urinară reprezintă o afecţiune frecventă în rândul femeilor, mai ales după o anumită vârstă, ca urmare a relaxării planşeului pelvin (anumite grupe musculare ce susţin aparatul urogenital al femeii).

Apariţia simptomelor în măsura în care se suprapun unui sindrom inflamator pelvin nu face decât să confirme diagnosticul de incontinenţă. Tratamentul include, în funcţie de severitatea afecţiunii, exerciţii fizice (Kegel), tratament medicamentos, sau refacerea planşeului pelvin prin procedee chirurgicale.

Exerciţiile Kegel pot fi făcute oriunde și constau în contracţia muşchilor pelvieni, în acelaşi mod în care opresc fluxul urinar în timpul urinării, timp de patru secunde, urmate de relaxarea muşchilor timp de alte patru secunde; trebuie repetate timp de cinci minute.

Aceste exerciţii nu trebuie practicate în timpul micţiunii, deoarece pot cauza disfuncţii urinare. După o perioadă de 2-3 luni, când muşchii sunt suficient de tonifiaţi, puteţi folosi acest avantaj în viaţa de zi cu zi.

De exemplu, vă contractaţi musculatura pelviană înainte de a tuşi, de a ridica obiecte grele. Sunt foarte eficiente dacă sunt efectuate corect şi pe o perioadă îndelungată de timp. Rolul acestor exerciţii este de a întări musculatura pelviană.