Din cuprinsul articolului
Roșiile nu sunt doar o alegere gustoasă sau practică. Potrivit unei analize realizate de Centers for Disease Control and Prevention, ele sunt considerate cel mai sănătos fruct, pe baza densității nutriționale.
Clasamentul, care a evaluat 41 de fructe și legume cu aport ridicat de nutrienți, plasează roșia pe primul loc între fructe, cu un scor de 20,37.
Deși nu domină lista generală, unde primul loc revine cresonului, roșia se remarcă printr-o combinație rară de antioxidanți, vitamine și compuși bioactivi care au fost asociați constant cu un risc mai mic de boli cardiovasculare și anumite tipuri de cancer.
De ce roșia este atât de valoroasă din punct de vedere nutrițional
„Roșiile sunt extrem de bogate în antioxidanți, în special licopen, un compus asociat cu reducerea riscului de boli de inimă și cancer”, explică Scott Keatley, dietetician și cofondator al Keatley Medical Nutrition Therapy.
Licopenul este pigmentul care dă culoarea roșie tomatelor și unul dintre cei mai studiați carotenoizi. Cercetările arată că acesta contribuie la reducerea stresului oxidativ și a inflamației, mecanisme implicate în bolile cronice
Pe lângă licopen, roșiile furnizează cantități relevante de vitamina C, potasiu, acid folic și vitamina K, nutrienți implicați în funcționarea sistemului imunitar, sănătatea vasculară și metabolismul celular.
Un avantaj rar: pot fi consumate tot anul, fără pierderi nutriționale
Un aspect care diferențiază roșiile de multe alte fructe și verdețuri este faptul că își păstrează, sau chiar își cresc, valoarea nutrițională după preparare termică. În timp ce unele verdețuri își pierd o parte din vitamine prin gătire, roșiile devin mai ușor de valorificat de organism atunci când sunt preparate sub formă de sosuri, supe sau paste.
Licopenul, principalul antioxidant din roșii, este mai bine absorbit în formă gătită, mai ales atunci când este asociat cu o sursă de grăsimi, precum uleiul de măsline, potrivit Journal of Nutrition. Acest lucru face ca roșiile să rămână o sursă relevantă de nutrienți indiferent de anotimp, inclusiv iarna, când accesul la legume proaspete de calitate este limitat.
Prin comparație, multe frunze verzi bogate în vitamine sensibile la căldură își pierd o parte din conținutul nutrițional prin fierbere sau sotare. Roșiile funcționează diferit. Ele nu depind exclusiv de consumul crud pentru a aduce beneficii, ceea ce le transformă într-un aliment constant, ușor de integrat într-o dietă echilibrată pe tot parcursul anului.
Ce alte fructe se apropie de performanța roșiilor
În clasamentul CDC, mai multe fructe obțin scoruri ridicate, chiar dacă nu depășesc roșia. Printre acestea se află lămâile, căpșunile, portocalele, lime-ul și grepfrutul.
Fructele de pădure, în special afinele și căpșunile, se remarcă prin conținutul de antocianine, compuși cu efect antiinflamator și antioxidant. Acestea oferă beneficii comparabile, mai ales în ceea ce privește sănătatea vasculară și metabolismul glucozei.
Câte roșii este recomandat să mâncăm
Recomandările generale privind consumul de fructe vin din partea U.S. Department of Agriculture, care indică pentru majoritatea femeilor adulte un aport de 1,5–2 căni de fructe pe zi, iar pentru bărbați 2–2,5 căni
În acest context, includerea zilnică a unei roșii de mărime medie sau a unei căni de roșii cherry este o alegere realistă și suficientă pentru a beneficia de aportul lor nutrițional.
Pentru unele persoane, aciditatea roșiilor poate irita mucoasa bucală sau poate agrava aftele. În aceste cazuri, alternarea cu alte fructe sau consumul roșiilor sub formă gătită poate reduce disconfortul.
Ce rămâne important de reținut
Roșiile nu sunt un aliment miraculos, dar ocupă un loc solid în alimentația zilnică prin densitatea lor nutrițională și prin dovezile științifice care le susțin beneficiile. Consumul regulat, variat și adaptat toleranței individuale aduce avantaje clare pentru sănătatea cardiovasculară, digestivă și metabolică.
Clasarea lor drept cel mai sănătos fruct nu schimbă o regulă de bază. Diversitatea rămâne esențială. Roșiile pot fi un pilon constant, nu unicul punct de sprijin, într-o alimentație echilibrată.
