Din cuprinsul articolului
Deși multă lume consideră intoleranța la lactoză doar un moft, statisticile și studiile medicale spun clar că este o afecțiune de luat serios în seamă. La ora actuală, trei sferturi din populația globului suferă de intoleranță primară la lactoză.
Balonarea, scaunele diareice, dureri abdominale și flatulența sunt simptome care ar trebui să-i pună pe gânduri pe toți cei care consumă frecvent lapte. Acestea apar după 30 minute și până la două ore de la consumul lactatelor.
Pentru că simptomele pot fi și întâlnite și în cazul altor afecțiuni intestinale, medicii pledează pentru o vizită la gastroeneterolog pentru un diagnostic corect.
Specialiştii atrag atenţia că, pe termen lung, intoleranța la lactoză provoacă hipocalcemie, ce conduce la osteoporoză și risc de fracturi osoase. De aceea, sunt necesare suplimente de calciu și vitamina D la pacienții cu intoleranță la lactoză.
La ora actuală, există mai multe teste pentru depistarea intoleranței la lactoză: teste de încărcare cu lactoză, testul de toleranță la lactoză și măsurarea activității lactazei direct la nivelul mucoasei intestinale. Toate au însă și dezavantaje, ceea ce a dus la înlocuirea lor cu testele genetice.
Atenţie la etichetele produselor!
Cât privește alimentația, aceasta trebuie recomandată de un gastroenterolog în echipă cu un nutriționist. În unele cazuri, intoleranța nu exclude consumul de lactate precum untul, iaurtul și brânza maturată. În plus, se pot consuma înlocuitori vegetali precum cei din soia, cocos, migdale sau orez.
Alimente care conţin lactoză: orice lapte de origine animală (chiar fiert) şi produse lactate, mezeluri preambalate, brânză proaspată, iaurt, supe la plic şi sosuri, făină, prăjituri, torturi, produse de patiserie, îngheţată, ciocolată, ketchup, muştar, maioneză, margarină, îndulcitori.
Specialiştii spun că o atenție specială trebuie acordată etichetelor de pe produsele din comerţ, pentru că lactoza există și în mezeluri, deserturi sau produse de panificație.
Tipuri de intoleranţă la lactoză
Din punctul de vedere al cauzei deficitului de enzimă lactază, se deosebesc 3 forme de intoleranţă la lactoză:
Intoleranţa congenitală la lactoză – aceasta reprezintă o afecţiune foarte rară, caracterizată prin incapacitatea de a sintetiza lactaza; se manifestă clinic prin diaree apoasă la iniţierea alimentaţiei naturale;
Intoleranţa primară la lactoză – apare în urma reducerii fiziologice progresive, odată cu vârsta, a activităţii lactazei din enterocite. La persoanele care nu prezintă o persistenţă a lactazei, activitatea enzimatică devine îngreunată, de regulă, la vârsta de 2-6 ani, însă poate debuta şi mai târziu, la orice vârstă;
Intoleranţa secundară la lactoză – aceasta apare în urma unui episod acut de gastroenterită sau în cazul unor boli cronice, aşa cum este boala Crohn sau boala celiacă. În acest caz, deficitul de lactază este unul temporar şi reversibil odată ce mucoasa intestinului se reface.
