Din cuprinsul articolului
Triunghiul dramei, așa cum a fost numit de Karpmann, este o conceptualizare a rolurilor pe care adesea le jucăm in viața de zi cu zi, în mod inconștient.
Căutăm să obținem atenție și validare prin intermediul lor, de cele mai multe ori pentru că aceste lucruri au lipsit cu desăvârșire încă de când eram copii, în relația cu părinții sau cu persoanele apropiate.
Psihologul Ligia Moise ne spune ce reprezintă fiecare dintre aceste comportamente și ne ajută să le identificăm mai bine.
„Acest trio victimă, agresor sau salvator este de nedorit în orice situaţie. Lumea, în general, crede că doar dacă există abuz fizic este o agresiune, ceea ce este greşit. Cuvintele dor, neglijenţa doare, pentru că şi neglijenţa este o formă de abuz”, a spus psihologul Ligia Moise.
Jignirile sunt o formă de abuz
„Agresiune apare de obicei în cuplu. Dacă îmi este interzis să-mi practic religia, dacă eu muncesc şi nu pot beneficia de banii mei sau dacă nu muncesc, dar am grijă de casă, în cazul multor femei şi nu am niciun ban, sau trebuie să cer fiecare leu de care am nevoie, este la fel o formă de abuz.
Cuvintele de genul: eşti prost, nu eşti în stare de nimic, dacă nu aş fi eu, nu ai face nimic în viaţa ta, vezi că mă ridic la tine şi te bat, dar nu face asta ci pur şi simplu ameninţă, ceea ce trăieşte victima ca trăire emoţională este ca şi cum a fost lovită”, a spus psihologul.
Cum recunoaştem comportamentul de salvator
„Pe oamenii cu acest tip de comportament eu îi numesc oamenii smurd, pentru că ei practic sunt la un telefon distanţă de noi. Sunt acei oameni pe care îi poţi suna dacă nu cum să ajungi la spital şi ai nevoie să te ducă, dacă nu îţi poţi duce copilul la grădiniţă sau ai nevoie să plângi pe umărul cuiva”, a explicat Ligia Moise.
Victimele se luptă în fiecare zi pentru o viaţă mai bună
„Victimele sunt acele persoane care nu ştiu că au drepturi. Nu ştiu că merită să trăiască mai bine, este acea persoană care va accepta umilinţa, durerea fizică. Se luptă în fiecare zi a vieţii sale pentru o viaţă mai bună. Crede că va fi totul bine.
Şi victima şi agresorul au în comun o traumă din copilărie. Agresorul spune aşa: lasă că dau eu primul ca să ştie cine e împăratul pentru că nu mai vreau să trăiesc ceea ce am trăit, iar victima care a trăit acolo spune: oricum nimic nu e posibil, dacă părinţii mei nu m-au iubit sau nu m-au făcut să cred că sunt iubită este firesc ce mi se întâmplă.
Abuzul este o agresiune înfăptuită de o persoană care poate fi soţ, părinte, profesor, frate mai mare. De multe ori, atunci când o victimă iese dintr-o relaţie abuzivă este foarte greu să aibă încredere, dar nu este imposibil.
Şi pentru agresori este posibil. Trebuie să apeleze la specialişti şi ei îi vor îndruma să înţeleagă ce i-a supărat atât de tare, astfel încât să aibă un comportament de abuzator, care ţine departe oamenii de ei”, a mai precizat psihologul.
