Din cuprinsul articolului
Clostridium difficile este prezent în flora microbiană normală a intestinului subțire și provoacă anual un număr de 500.000 de cazuri de infectare. C. difficile produce infecţie manifestă doar în anumite condiţii, cele mai frecvente fiind:
- consumul excesiv de antibiotice – care distrug flora intestinală normală și favorizeaza dezvoltarea de specii Clostridium difficile, rezistente la majoritatea anibioticelor folosite în mod uzual;
- imunosupresia – situații în care clostridiile din flora comensală pot iniţia infecţii grave ale tractului digestiv;
- intervenţii chirurgicale la nivelul tubului digestiv, de excludere/ rezecție a unor segmente de tub digestiv din tranzitul digestiv normal și crearea unor condiții favorabile dezvoltării acestuia;
- tratamentul cu citostatice sau administrarea de laxative în exces.
Manifestările clinice ale infecţiei cu Clostridium difficille (ICD) sunt variate, de la forme uşoare de boală diareică acută până la colită pseudomembranoasă şi megacolon toxic. Uneori, evoluţia negativă a infecției poate duce la decesul pacientului.
În ultimul deceniu a crescut severitatea infecției cu Clostridium difficile, aceasta devenind una dintre cele mai frecvente infecții ce poate fi dobândită intraspitalicesc. Această tendință se datorează selectării naturale a unei tulpini bacteriene hipervirulente, cu potențial de declanșare a unor forme severe de boală, cu rezistență crescută la antibioticele uzuale (cefalosporine de generația III și IV, fluorchinolone, carbapeneme).
Simptomele cele mai frecvente ale infecției Clostridium Difficile
Cele mai frecvente și comune simptome ale infecției cu C. difficile apar în cazurile ușoare si moderate și sunt reprezentate de:
- diaree apoasă (mai multe scaune diareice pe zi, timp de 2-3 zile);
- crampe abdominale ușoare;
- sensibilitate la atingerea/ palparea abdomenului.
Cazurile severe se prezintă cu diaree apoasă (10 până la 15 scaune/ zi) însoțită de crampe abdominale și durere severă, tahicardie, febră, deshidratare, scaune cu sânge sau purulente, greţuri, balonare, pierderea poftei de mâncare cu scădere marcată în greutate.
Infecția severă cu C. difficile poate provoca, de asemenea, inflamație intestinală severă cu supradimensionarea colonului (megacolon toxic) și uneori chiar o evoluție gravă către septicemie (necesitând internarea în secția de terapie intensivă).
Diagnosticul se pune pe examenul fizic, semnele clinice și investigațiile paraclinice (analize de laborator).
Tratament
În 2014, au fost publicate ghidurile terapeutice ESCMID – European Society of Clinical Microbiology and Infectious Diseases – în care au fost selectate două medicamente pentru managementul pacienților diagnosticați cu ICD: metronidazol și vancomicină. Un alt antibiotic disponibil din 2011 pentru tratarea simptomelor pacienților cu C. difficile este Fidaxomicina.
