De ce iubirea celuilalt nu te vindecă? S-ar putea să crezi, în optimismul tău, că iubirea ta îl(o) poate vindeca şi că tu poţi vindeca oamenii iubindu-i. Nu de puţine ori, într-o relaţie se întâmplă să oferim mai mult decât primim şi această lipsă de reciprocitate, poate, ne contrariază.

Încercăm să justificăm comportamentul celuilalt, să-l cauţionăm, uneori, şi nu de puţine ori ne obişnuim cu durerea. Şi nu recunoşti asta din prea mult orgoliu sau din resemnare ori chiar din frica de a rămâne singur.

Ne vindecăm lăsându-ne iubiţi? Uneori oamenii nu se vindecă nici măcar dacă sunt iubiţi de cei care i-au rănit, pentru că rămân cu amintirea modului în care s-au simţit atunci. Sunt răni care nu se vindecă uşor, un ego prea rănit.

Când iubeşti pe cineva îţi construieşti un personaj, o poveste, spune psiholog clinician Liliana Luca, psihoterapeut la Institutul de Psihiatrie Socola Iași.

„Munceşte adeseori prea mult. Celălalt e posibil să fie mirat, surprins sau, poate, înduioşat ori flatat. Dar poate fi şi speriat, pentru că primeşte ceva ce nu a cerut şi de care poate nu are nevoie. Și, uneori, fuge…

Cine oferă, aşteaptă, în sinea sa, să primească ceva la schimb… dacă simte că se sacrifică, e posibil să reacţioneze la un moment dat. Şi atunci furia se va îndrepta spre cel pe care l-a adorat şi care, nu-i aşa, „ este nerecunoscător”.

Dacă dăruieşti din iubire, aştepţi ceva la schimb? Dacă iubeşti pe cineva, îl laşi să se simtă liber…

„Tu alegi dacă vrei să suferi sau să fii fericit. Oamenii nu se schimbă pentru că vrei tu. Oamenii evoluează diferit. Se pot schimba doar dacă îşi doresc cu adevărat să fie altfel decât au fost până atunci”, mai spune Liliana Luca.

Oamenii se pot „repara”, desigur. Dar de ei înşişi. Singuri, subliniază psihologul.

Numai iubirea de sine te-ar putea repara. E greu să te vindeci de tine, de modelul tău de a relaţiona, dar e singura cale, conchide psihologul.