Din cuprinsul articolului
Municipiile cu o rată mare de vaccinare sunt cele cu cea mai mare incidență a cazurilor. Epidemiologul Marius Gilbert explică pentru publicația Le Soir această aparentă contradicție prin scăderea eficacității vaccinurilor în timp și creșterea contactelor în rândul persoanelor vaccinate.
De săptămâni întregi, experții încearcă să înțeleagă aparentele contradicții în cifrele alarmante ale momentului: conform ultimelor rapoarte epidemiologice de la Sciensano, în municipiile cu cea mai mare rată de vaccinare găsim cele mai multe cazuri pozitive. Cum se explică acest aspect?
Epidemiologul Marius Gilbert (ULB) a dezbătut un lung subiect joi pe Twitter pentru a analiza această situație, cel puțin, complexă, dacă nu chiar confuză.
„Pentru a înțelege mai bine contradicțiile aparente, trebuie să luăm în considerare diferența dintre rata de contacte dintre vaccinați și nevaccinați și diferitele forme de eficacitate a vaccinului”, începe el. Cu alte cuvinte, după cum îi explică pentru Le Soir , recunoscând dinainte că declarația sa va fi scandaloasă: „Cei vaccinați contribuie mai mult la transmitere decât cei nevaccinati. Înseamnă asta că vaccinurile sunt inutile? Să nu tragem concluzii pripite.”
Protecție care se estompează
Amintiți-vă elementele fundamentale: vaccinarea rămâne extrem de eficientă pentru majoritatea oamenilor împotriva riscului de formă severă a bolii. Cifrele spitalelor confirmă acest lucru: internările sunt mult mai frecvente în rândul celor nevaccinați. Dar acum este un fapt dovedit, protecția oferită de vaccinuri se estompează în timp. De aici și necesitatea urgentă a unei a treia doze pentru cei mai fragili sau expuși oameni care sunt și ei printre primii care au fost vaccinați. Și, mai general, pentru întreaga populație de peste 18 ani, așa cum tocmai a decis Franța.
„Primul lucru de știut este că eficacitatea vaccinului (EV) împotriva infecției (a fi purtător) este cea care scade cel mai mult în timp de la vaccinare, urmată de EV împotriva riscului de infecții simptomatice (a fi bolnav), urmată de EV împotriva riscului de spitalizare”, a constatat imediat expertul ULB pe Twitter.
În tweet-urile sale, Marius Gilbert reamintește și o altă observație bazată pe sondajele Comix de la Universitatea din Hasselt: cei vaccinați au în medie de două ori mai multe contacte decât cei nevaccinați.
Acest lucru contribuie inevitabil la răspândirea virusului atâta timp cât vaccinul nu previne complet transmiterea. Odată cu pierderea eficacității vaccinurilor în timp, combinată cu temperaturile de iarnă care ne îngrădesc mai mult în interior și cu respectul mai mic pentru gesturile de barieră din cauza unui fals sentiment de securitate, vine momentul fatidic când creșterea riscului nu mai este compensată prin vaccinare. Și, ca urmare, cele mai vaccinate municipalități devin cele în care transmiterea crește vertiginos. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a remarcat, de asemenea, că varianta delta, este mai contagioasă.
Transmitere oarbă
Dar atunci, de ce rămâne incidența mai mică la cei vaccinați decât la cei nevaccinati? Epidemiologul oferă și aici o explicație, deoarece cineva este testat în principal atunci când este bolnav și riscul de a fi bolnav este mai puternic redus prin vaccinare decât riscul de a fi infectat. Cu alte cuvinte, așa cum știm de la bun început, răspândirea acestui virus ascuns se face și de persoane asimptomatice și deci în liniște, inclusiv în cele mai vaccinate municipii.
Există așadar o transmisie oarbă care nu poate fi detectată. Delta (cu 60% mai contagioasă decât versiunea anterioară alfa) circulă așadar activ.
Pentru Marius Gilbert, putem acționa în două moduri:
„Pe de o parte, prin reducerea ratelor de contacte potențial infecțioase pentru toată lumea (gesturi de afecțiune, purtarea măștii de protecție), pe de altă parte, prin restabilirea eficienței vaccinului împotriva riscului de infectare, cu o a treia doză.”
După cum explică el pe Twitter, se acumulează datele de eficacitate și siguranță ale acestei doze suplimentare care acționează ca un stimulator al imunității, în special din Israel.
Dar dacă programul de vaccinare recomandat va fi similar cu cel al gripei sezoniere (cu rapel anual) sau cu cel al hepatitei B (cu un interval de șase luni între doze și o a treia doză care oferă efecte de durată), nimeni nu poate spune încă. Cunoștințele despre această problemă se îmbunătățesc în timp.
