Atitudinea faţă de reproducere a bărbaţilor, despre care societatea în general, dar şi diverse studii ştiinţifice şi seriale de televiziune, afirmă că ar fi construiţi genetic pentru a prefera aventurile sexuale şi a dispreţui implicarea în relaţii de cuplu, nu este determinată de gene.
Într-un studiu publicat marţi, antropologii au prezentat o serie de dovezi potrivit cărora promiscuitatea masculină nu este o caracteristică umană condiţionată genetic, implantată în creier de procesul de evoluţie a speciei noastre, informează Reuters. În schimb, strategiile de reproducere sunt flexibile, reacţionând faţă de anumite circumstanţe, precum proporţiile celor două sexe.
Pe scurt, dacă numărul femeilor este mic, bărbaţii preferă să se angajeze în relaţii pe termen lung, a declarat Ryan Schacht, cercetător la Universitatea Utah, coordonatorul acestui studiu publicat în Royal Society Open Science. Iar femeile, contrar stereotipurilor, pot fi la fel de mult interesate ca şi bărbaţii în aventuri de o noapte.
Ideea potrivit căreia evoluţia i-a modelat pe bărbaţi pentru a face din ei nişte seducători pare să fie una foarte solidă, cel puţin în teorie. Cu cât un bărbat întreţine relaţii sexuale cu mai multe femei şi cu cât el este mai puţin înclinat să se ataşeze de o femeie şi de copiii lor, spune această teorie, cu atât el va avea mai mulţi urmaşi cărora le va transmite genele sale – măsura succesului în teoria evoluţionistă. În experimente, studenţii de sex masculin au declarat în mod tipic că preferă aventurile sexuale în defavoarea angajării într-o relaţie de cuplu, întărind şi mai mult teoria potrivit căreia acest comportament reproductiv este determinat genetic de procesul de evoluţie a speciei umane.
Ryan Schacht şi Monique Borgenhoff Mulder de la Universitatea California din oraşul Davis au testat această idee pe tribul amerindian Makushi din Guyana. În cele opt comunităţi pe care le-au monitorizat, proporţiile dintre numărul bărbaţilor şi numărul femeilor au variat de la 1,43 la 0,93.
Cu cât bărbaţii erau mai numeroşi decât femeile, cu atât ei erau mai puţin dispuşi să se înscrie în stereotipul comportamentului reproductiv înclinat spre aventuri sexuale multiple.
Această constatare cadrează însă cu teoria evoluţiei speciei umane, spune profesorul Schacht. Pe de-o parte, angajamentul într-o relaţie monogamă creşte numărul „oportunităţilor de copulaţie” de care beneficiază bărbaţii angajaţi în astfel de relaţii în comparaţie cu aceia care continuă să seducă partenere noi.
„Cea mai bună strategie în acest caz este să găseşti o femeie şi să rămâi alături de ea”, spune cercetătorul american. Infidelitatea şi promiscuitatea scad şansele de succes.
În schimb, în timp ce selecţia naturală favorizează comportamentele care cresc şansele unui bărbat de a avea copii, acelaşi proces favorizează încă şi mai puternic comportamentele care maximizează şansele acelor bărbaţi care cresc, se maturizează şi devin ei înşişi părinţi. Acest lucru se întâmplă atunci când un bărbat rămâne lângă o femeie, pentru a o apăra şi a-i furniza mijloace de trai, în loc să treacă de la o aventură sexuală la o alta.
Un susţinător renumit al pshihologiei evolutive, disciplina asociată cu ideea că bărbaţii sunt determinaţi genetic pentru a căuta aventurile sexuale de o noapte, consideră că noul studiu „cadrează în mare parte foarte bine” cu principiile enunţate de această ramură ştiinţifică. Contrar stereotipurilor, David Buss, cercetător la Universitatea Texas, „nimeni nu a argumentat că bărbaţii sunt înflăcăraţi, iar femeile ruşinoase. Tipul de strategie de reproducere adoptat de fiecare bărbat „depinde în mare parte de context”, a adăugat el.
