De ce se răzvrătesc adolescenții? Creierul adolescenților nu mai acordă atenție vocii mamei, începând cu vârsta de 13 ani. Ce au mai descoperit cercetătorii

De ce se răzvrătesc adolescenții? Creierul adolescenților nu mai acordă atenție vocii mamei, începând cu vârsta de 13 ani. Ce au mai descoperit cercetătorii.

Începând cu vârsta de 13 ani creierele adolescenților nu mai găsesc vocile mamelor în mod unic satisfăcătoare și încep să se acorde mai mult la voci necunoscute, potrivit unei noi cercetări.

Pentru studiul din Journal of Neuroscience, cercetătorii au folosit scanări RMN funcțional ale creierului pentru a oferi prima explicație neurobiologică detaliată a modului în care adolescenții încep să se separe de părinți.

Studiu. Creierul adolescenților nu mai acordă atenție vocii mamei, începând cu vârsta de 13 ani

„Așa cum un bebeluș știe să se orienteze spre vocea mamei sale, un adolescent știe să se orienteze spre voci noi”, spune autorul principal Daniel Abrams, profesor clinic asociat de psihiatrie și științe comportamentale la Universitatea Stanford.

„În adolescență, nu știi că faci asta. Ești doar tu: ai prietenii tăi și tovarăși noi și vrei să petreci timp cu ei. Mintea ta este din ce în ce mai sensibilă și atrasă de aceste voci necunoscute.”

Într-un fel, creierul adolescenților este mai receptiv la toate vocile – inclusiv la mamele lor – decât creierul copiilor sub 12 ani, au descoperit cercetătorii, o descoperire care se aliniază cu interesul crescut al adolescenților pentru multe tipuri de semnale sociale.

Cu toate acestea, în creierul adolescenților, circuitele de recompensă și centrii creierului care acordă prioritate stimulilor importanți sunt activate mai mult de vocile necunoscute decât de cele ale mamelor lor. Schimbarea creierului către voci noi este un aspect al maturizării sănătoase, spun cercetătorii.

„Un copil devine independent la un moment dat, iar acest lucru trebuie să fie precipitat de un semnal biologic subiacent”, spune autorul principal Vinod Menon, profesor de psihiatrie și științe comportamentale. „Asta am descoperit: acesta este un semnal care îi ajută pe adolescenți să interactioneze cu lumea și să formeze conexiuni care le permit să fie acomodat social în afara familiilor lor.”

„Vocea mamei este sursa sonoră care îi învață pe copii mici despre lumea social-emoțională și despre dezvoltarea limbajului”

Echipa a descoperit anterior că, în creierul copiilor sub 12 ani, auzirea vocii mamei declanșează o explozie de răspunsuri unice: un studiu publicat în 2016 a arătat că copiii pot identifica vocile mamei lor cu o acuratețe extrem de mare și că sunetul special al mamei trimite semnale nu doar ariilor de procesare auditivă ale creierului, ci de asemeni și multor zone care nu sunt declanșate de voci necunoscute, inclusiv centre de recompensă, regiuni de procesare a emoțiilor, centre de procesare vizuală și rețele neuronale care decid care dintre informații primite sunt importante.

„Vocea mamei este sursa sonoră care îi învață pe copii mici despre lumea social-emoțională și despre dezvoltarea limbajului”, spune Percy Mistry, coautor principal și cercetător în psihiatrie și științe comportamentale, potrivit FUTURITY.

„Fetușii în uter pot recunoaște vocea mamei înainte de a se naște, totuși la adolescenți – chiar dacă au petrecut și mai mult timp cu această sursă de sunet decât au bebelușii – creierul lor se îndepărtează de ea în favoarea vocilor pe care nici măcar nu le-au auzit.”

„Când adolescenții par să se răzvrătească neascultându-și părinții, o fac pentru că sunt gata să acorde mai multă atenție vocilor din afara casei lor”.

De ce se răzvrătesc adolescenții? Cercetătorilor au studiat modul în care creierul răspunde la voci în comparație cu alte sunete non-sociale

Noul studiu se bazează pe studiul anterior, adăugând date de la adolescenți cu vârsta cuprinsă între 13 și 16,5 ani. Toți participanții aveau un IQ de cel puțin 80 și erau crescuți de mamele lor biologice. Nu aveau tulburări neurologice, psihiatrice sau de învățare.

Cercetătorii au înregistrat mamele adolescenților spunând trei cuvinte fără sens, cu o durata mai mica de o secundă. Folosirea cuvintelor fără sens a fost pentru asigurarea că participanții nu vor răspunde la sensul cuvintelor sau la conținutul emoțional.

Două femei nefamiliare ubiecților studiului au fost înregistrate rostind aceleași cuvinte fără sens. Fiecare adolescent participant a ascultat de mai multe ori repetările de cuvinte fără semnificație, înregistrate de către propria mamă și femeile necunoscute, prezentate în ordine aleatorie și au identificat când și-au auzit mama. La fel ca și copiii mai mici, adolescenții au identificat corect vocile mamei lor în mai mult de 97% din situații.

Cercetătorii i-au plasat apoi pe adolescenți într-un scaner de rezonanță magnetică, unde au ascultat din nou înregistrările vocale. Ei au ascultat, de asemenea, scurte înregistrări ale sunetelor din gospodărie, cum ar fi funcționarea unei mașini de spălat vase, pentru a le permite cercetătorilor să vadă cum răspunde creierul la voci în comparație cu alte sunete non-sociale.

Vocile ne leagă

Cercetătorii au descoperit că în rândul adolescenților, toate vocile au provocat o activare mai mare în mai multe regiuni ale creierului în comparație cu copiii mai mici: sulcusul temporal superior selectiv al vocii, o zonă de procesare auditivă; regiuni de procesare proeminență (salience) care filtrează informațiile importante; și cortexul cingulat posterior, care este implicat în aspecte ale memoriei autobiografice și sociale.

Răspunsurile creierului la voci au crescut odată cu vârsta adolescenților – de fapt relația a fost atât de puternică încât cercetătorii au putut folosi informațiile voce-răspuns din scanările creierului adolescenților pentru a prezice câți ani aveau.

Ceea ce i-a distins pe adolescenți de copiii mai mici a fost faptul că vocile necunoscute au provocat o activitate mai mare decât vocea mamei în nucleul accumbens al sistemului de procesare a recompensei și în cortexul prefrontal ventromedial, o regiune implicată în atribuirea de valoare informațiilor sociale.

Schimbarea către voci necunoscute a avut loc în acești centri cerebrali la vârsta cuprinsă între 13 și 14 ani și nu a existat nicio diferență între băieți și fete.

De ce se răzvrătesc adolescenții? Creierul atât de adaptat la voci are sens în mod intuitiv

Cercetarea va ajuta la studiul a ceea ce se întâmplă în creierul adolescenților cu autism și a altor afecțiuni care afectează modul în care se acordă cu vocile și alți stimuli sociali. Cercetătorii au descoperit că copiii mai mici care au autism nu au un răspuns la fel de puternic la vocea mamei lor ca și copiii cu dezvoltare tipică.

Echipa este încântată că a dezvăluie bazele capacității adolescenților de a se conecta cu oameni noi, o parte importantă a angajamentului general al oamenilor cu vocile. Faptul că creierul este atât de adaptat la voci are sens în mod intuitiv – întrebați doar pe oricine care a simțit vreodată o reactie emoțională la auzirea vocii unui prieten sau a unui membru al familiei după mult timp, spun cercetătorii.

„Vocile din mediul nostru sunt această sursă incredibilă de sunet recompensatoriu, care ne permite să ne simțim conectați, incluși, parte dintr-o comunitate și parte dintr-o familie”, spune Abrams. „Vocile sunt cu adevărat ceea ce ne conectează.”

Interacțiunile sociale ale copiilor suferă o transformare majoră în timpul adolescenței. „Descoperirile noastre demonstrează că acest proces are rădăcinile în schimbări neurobiologice”, spune Menon. „Când adolescenții par să se răzvrătească neascultându-și părinții, este pentru că sunt gata să acorde mai multă atenție vocilor din afara casei lor.”