Din cuprinsul articolului
După 9 luni în spațiu, astronauții Sunita Williams și Butch Wilmore se pot confrunta cu afecțiuni grave. De la pierderea musculară, la probleme cardiovasculare și risc de radiații
Sunita Williams și Barry Wilmore, cei doi astronauţi americani care au rămas blocaţi timp de peste nouă luni pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS), au amerizat marţi, 18 martie, în largul statului Florida, potrivit transmisiei video realizate de NASA, scrie AFP.
După ce au petrecut 9 luni și 14 zile la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS), astronauții Sunita Williams și Barry „Butch” Wilmore, împreună cu un alt astronaut NASA și cosmonaut rus, s-au întors pe Pământ în siguranță.
The unplanned welcome crew!
Crew-9 had some surprise visitors after splashing down this afternoon.🐬 pic.twitter.com/yuOxtTsSLV
— NASA’s Johnson Space Center (@NASA_Johnson) March 18, 2025
Echipajul-9 s-a prăbușit lângă coasta Floridei, marcând sfârșitul unei șederi neașteptat de lungi la bordul ISS.
Afecțiuni grave pentru astronauții blocați 9 luni în spațiu
Misiunea lor, care a început pe 5 iunie 2024, trebuia să se încheie în opt zile, dar din cauza dificultăților tehnice au stat în spațiu mai bine de nouă luni. Datorită acestui fapt, este posibil ca ei să se confrunte cu provocări fiziologice și neurologice semnificative odată întorși pe Pământ.
Efectele expunerii prelungite la microgravitație, radiații și condițiile modificate ale stilului de viață vor necesita o reabilitare extinsă pentru a le restabili bunăstarea fizică și mentală.
Pierderea masei musculare si osoase
Unul dintre cele mai profunde efecte ale călătoriilor spațiale de lungă durată este atrofia musculară și pierderea densității osoase. În absența gravitației, corpul nu are nevoie să-și susțină greutatea, ceea ce duce la slăbirea mușchilor și deteriorarea oaselor. Acest lucru poate crește riscul de osteoporoză și poate face astronauții mai vulnerabili la fracturi.
Deși astronauții se angajează în rutine de exerciții riguroase pentru a atenua aceste efecte, ei vor avea totuși nevoie de terapie fizică și antrenament de forță la întoarcere pentru a-și recăpăta masa musculară și densitatea osoasă înainte de zbor.
Decondiționare cardiovasculară
Perioadele prelungite de microgravitație afectează și sistemul cardiovascular. Deoarece gravitația nu trage sângele în jos, fluidele se deplasează în sus, provocând umflarea feței și reducerea volumului de sânge la nivelul picioarelor. În timp, acest lucru duce la o inimă slăbită care nu trebuie să pompeze la fel de greu pentru a circula sânge.
Astronauții pot prezenta amețeli și leșin din cauza tensiunii arteriale scăzute, oboseală pe măsură ce inima se readaptează la circulația normală și intoleranță ortostatică, unde pot avea dificultăți să stea în picioare pentru perioade lungi.
Pentru a contracara aceste efecte, astronauții sunt supuși reabilitării cardiovasculare, inclusiv activitate fizică treptată și protocoale de hidratare pentru a restabili reglarea tensiunii arteriale.
Alte efecte asupra sănătății
Spre deosebire de Pământ, spațiului îi lipsește o atmosferă protectoare, expunând astronauții la radiații cosmice. Expunerea prelungită poate crește riscul de cancer, poate slăbi sistemul imunitar și poate afecta funcția cognitivă.
Călătoria în spațiu afectează și creierul și sistemul nervos. Lipsa gravitației modifică intrările senzoriale, afectând echilibrul și coordonarea. Potrivit experților, unii astronauți experimentează „ceață spațială”, caracterizată prin dificultăți de concentrare, timpi de reacție mai lenți, schimbări de dispoziție și oboseală.
În plus, izolarea pe termen lung și absența stimulilor naturali Pământeni pot avea un impact asupra sănătății mintale.
Astronauții pot avea nevoie de terapie cognitivă, sprijin psihologic și antrenament de echilibru pentru a-și recăpăta funcțiile senzoriale și neurologice complete.
