Din cuprinsul articolului
Un studiu recent relevă că suplimentele de vitamina D ajută la protejarea genetică împtriva îmbătrânirii, dând speranțe că vitamina soarelui ne-ar putea menține sănătoși mai mult timp decât media obişnuită de viaţă din urmă cu câteva decenii.
Cercetătorii au descoperit că administrarea zilnică a 2.000 UI (unități internaționale, o măsură standard pentru vitamine) de vitamina D a ajutat la menținerea telomerilor – structurile minuscule care acționează ca niște capace de plastic pe cromozomi, protejând ADN-ul.
Telomerii se află la capătul fiecăruia dintre cei 46 de cromozomi, scurtându-se de fiecare dată când o celulă se autocopiază. Când devin prea scurți, celulele nu se mai pot diviza și, în cele din urmă, mor. Oamenii de știință au asociat telomerii mai scurți cu unele dintre cele mai temute boli ale îmbătrânirii: cancerul, bolile de inimă, AVC-ul și osteoartrita.
Nu doar oase puternice!
Fumatul, stresul cronic și depresia par să accelereze scurtarea telomerilor, în timp ce procesele inflamatorii din organism își pun și ele amprenta.
Este bine cunoscut faptul că vitamina D este esențială pentru sănătatea oaselor, ajutând organismul să absoarbă calciul. Copiii, adolescenții și persoanele cu pielea mai închisă la culoare sau cu expunere limitată la soare au nevoie în special de niveluri adecvate pentru a menține oasele puternice.

Însă vitamina D ne întărește și sistemul imunitar. Studii ştiinţifice au constatat că suplimentele de vitamina D pot reduce infecțiile respiratorii, în special la persoanele cu deficit, relevă studiul citat de publicaţia The Independent. În plus, ar putea ajuta la prevenirea bolilor autoimune precum artrita reumatoidă, lupusul și scleroza multiplă. Întrucât inflamația deteriorează telomerii, efectele antiinflamatorii ale vitaminei D ar putea explica rolul său protector.
În acest studiu realizat de Universitatea Augusta din SUA, cercetătorii au urmărit timp de cinci ani peste 1.000 de persoane cu o vârsta medie de 65 de ani, măsurându-le telomerii la început, după doi ani și după patru ani. Jumătate dintre ele au luat 2.000 UI de vitamina D zilnic, în timp ce cealaltă jumătate a primit un placebo.
Efect protector al vitaminei D asupra ADN-ului
Rezultatele au arătat că telomerii au fost conservați în grupul tratat cu vitamina D, comparativ cu un placebo. Pentru a pune acest lucru în context, cercetările anterioare au descoperit că telomerii se scurtează în mod natural cu aproximativ 460 de perechi de baze pe parcursul unui deceniu, ceea ce sugerează că efectul protector al vitaminei D ar putea fi cu adevărat semnificativ.
Aceasta nu este prima descoperire promițătoare. Studii anterioare au raportat beneficii similare, în timp ce dieta mediteraneană – bogată în nutrienți antiinflamatori – a fost, de asemenea, asociată cu telomeri mai lungi.
Totuşi, unii cercetători avertizează că telomerii extrem de lungi ar putea crește riscul de îmbolnăvire, sugerând că există un punct optim pe care încă nu îl înțelegem.
De asemenea, nu există un consens cu privire la doza corectă. Cercetătorii de la Augusta au folosit 2.000 UI zilnic – mult mai mult decât doza recomandată în prezent de 600 UI pentru persoanele sub 70 de ani și 800 UI pentru adulții în vârstă. Totuși, alte cercetări sugerează că doar 400 UI ar putea ajuta la prevenirea răcelilor. Experții spun că doza optimă depinde probabil de factori individuali, inclusiv nivelurile existente de vitamina D, nutriția generală și modul în care vitamina interacționează cu alți nutrienți.
Deși aceste descoperiri sunt interesante, este prea devreme să începem să luăm doze mari de vitamina D în speranța încetinirii îmbătrânirii. Cele mai puternice dovezi pentru o îmbătrânire sănătoasă indică încă elementele de bază: o dietă echilibrată, exerciții fizice regulate, somn de calitate, abținerea din fumat și gestionarea stresului, toate acestea susținând în mod natural sănătatea telomerilor.
Totuși, dacă aveți deficit de vitamina D sau riscați o sănătate osoasă precară, suplimentele rămân o alegere inteligentă, susținută de decenii de cercetare. Pe măsură ce oamenii de știință continuă să dezlege misterele îmbătrânirii, rolul vitaminei D în menținerea funcționării ceasurilor noastre celulare s-ar putea dovedi a fi doar o piesă dintr-un puzzle mult mai mare.