Din cuprinsul articolului
Criza HIV netratat continuă să crească în Europa: deși progresele în testare şi tratament sunt reale, milioane de persoane infectate nu îşi cunosc statutul, ceea ce pune în pericol sănătatea publică.
Află de ce diagnosticarea timpurie este vitală, ce spun cifrele recente şi ce se poate face pentru a opri „epidemia tăcută”.
Milioane de europeni trăiesc cu HIV fără să ştie. Criza ignorată a testării
În ciuda progreselor medicale, există în continuare un număr semnificativ de persoane în Europa care trăiesc cu HIV fără să îşi fi aflat diagnosticul, arată un articol recent din Euronews.
Potrivit celor mai recente date comunicate de European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC) și WHO Regional Office for Europe, în 2023 s-au raportat circa 113.000 de noi diagnostice de HIV în 47 dintre cele 53 de ţări din regiunea europeană. Cu toate acestea, în jur de 1 din 3 persoane infectate nu are habar de statutul său.
Acest fenomen, de HIV „nedetectat” sau „nes‑diagnosticat”, prelungește evoluția bolii fără tratament, crește riscul de transmitere către alţii și complică obiectivele de sănătate publică.
De ce persistă subdiagnosticarea în Europa
- Politici de testare insuficiente sau învechite
Deşi recomandările de testare pentru HIV (şi hepatite) au fost emise de ECDC încă din 2018, multe țări nu și-au actualizat politicile.
Testarea rămâne suboptimă în zone sau comunități vulnerabile, cum ar fi oameni care injectează droguri, persoane transgender, bărbați care fac sex cu bărbați, sau persoane private de libertate.
- Diagnosticare târzie, riscuri pentru sănătate și răspândire
În numeroase cazuri, diagnosticul survine mult după infectare, ceea ce înseamnă că persoanele infectate pot trăi ani de zile fără să ştie şi fără să primească tratament.
Diagnosticul tardiv conduce la rezultate medicale mai slab controlate, la un risc sporit de complicații, și crește probabilitatea transmiterii virusului către alţii, adică exact ceea ce sistemele de sănătate încearcă să prevină.
Cum arată realitatea: cifre şi discrepanţe pe regiuni
- Din cei peste 2,6 milioane de oameni diagnosticaţi cu HIV în regiunea Europeană de la începutul epidemiei, mai bine de 650.000 sunt în zona UE/EEA.
- În 2023, cifrele de noi diagnostice au crescut cu 2,4 % faţă de 2022.
- Totuși, aproximativ 30–33% dintre persoanele care trăiesc cu HIV nu ştiu că sunt infectate.
- În plus, în mai mult de jumătate dintre cazurile diagnosticelor recente, boala este detectată târziu- un semnal de alarmă privind eficiența sistemelor de testare.
De ce e importantă diagnosticarea timpurie
- Tratament eficient și viață normală- odată HIV depistat la timp, tratamentul poate menține virusul sub control, permițând persoanei să ducă o viață lungă și sănătoasă.
- Prevenirea transmiterii- cine cunoaște statutul și primește tratament reduce semnificativ riscul de a transmite virusul altora.
- Sănătate publică și planificare- cu date corecte, autoritățile pot targeta campaniile de testare, prevenire și tratament acolo unde este nevoie.
- Combaterea stigmatului și discriminării- diagnosticarea timpurie și accesul la tratament ajută la normalizarea HIV‑ului ca problemă de sănătate, nu ca “sentință socială”.
Ce măsuri ar trebui întreprinse. Recomandări pentru Europa
- Actualizarea politicilor naționale de testare, conform ghidurilor internaţionale (ECDC / WHO), asigurând acces facil, gratuit sau la cost redus, pentru populaţii vulnerabile.
- Promovarea testării regulate- inclusiv inițiative de testare anonimă sau în comunități cu risc- pentru a identifica infecţiile înainte de apariţia simptomelor.
- Campanii de informare și educare care să reducă stigmatul asociat HIV, astfel încât tot mai mulți oameni să îndrăznească să se testeze.
- Asigurarea accesului la tratament pentru toate persoanele diagnosticate, indiferent de statut socio‑economic sau locația geografică.
- Monitorizarea constantă, transparentă și raportarea datelor despre HIV- pentru a adapta politicile și a identifica unde intervențiile sunt urgente.
Criza HIV nevindecat, sau mai precis, HIV nediagnosticat, este reală și în creștere în Europa. Deși progresul medical oferă șanse reale, lipsa testării regulate și diagnosticul tardiv pun persoanele infectate și comunitățile în pericol.
