Eroul din spatele eroilor în alb. Povestea studentului la medicină, care a făcut voluntariat în spitale, în plină pandemie. „În UPU, cazurile tot vin, ambulanțele tot vin și telefonul tot sună. Asta înseamnă să lucrezi în UPU”

Eroul din spatele eroilor în alb. Povestea studentului la medicină, care a făcut voluntariat în spitale, în plină pandemie. „În UPU, cazurile tot vin, ambulanțele tot vin și telefonul tot sună. Asta înseamnă să lucrezi în UPU”.

Teodor Marian este viitor medic, student în anul 6 la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. La doar 26 de ani, tânărul a ales să facă voluntariat într-un spital, în cea mai tumultuoasă perioadă din punct de vedere medical, în plină pandemie de coronavirus.

Eroul din spatele eroilor în alb. Povestea studentului la medicină, care a făcut voluntariat în spitale, în plină pandemie

Teodor Marian a devenit unul dintre eroii Iașului luptând în prima linie alături de medicii de la UPU-SMURD din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași, salvând sute de vieți, în perioada decembrie 2020- mai 2021.

„Mi-am dorit foarte mult să mă înscriu în programul de voluntariat, din dorința de a învăța și de a progresa. Am vrut să dobândesc și câteva cunoștințe practice, pe care trebuia să le adaug în cunoștințele teoretice pe care le aveam deja din facultate.

Am considerat că această experiență o să mă ajute pe viitor și am simțit că fac ceva pentru oamenii aflați în suferință și că fac un bine. Activitatea mea ca voluntar în cadrul secției UPU-SMURD din cadrul Spitalului «Sf. Spiridon» Iași a început în luna decembrie 2020 și am încheiat în mai 2021.

M-am oprit pentru că în iunie începeam sesiunea la facultate și nu mai făceam față. Nici nu am simțit când au trecut 6 luni”, a declarat Teodor Marian, pentru bzi.ro.

Cu toate că visul său dintotdeauna a fost să devină doctor, s-a hotărât să dea examen la Facultatea de Medicină, în ultima clipă, în clasa a XII-a. După experineța celor șase luni petrecute în spital, tânărul știe acum că și-a ales meseria potrivită.

Acum, visul lui Teodor Marian este să devină chirurg, „unul foarte bun”.

„Timpul petrecut în unitatea de primire urgențe a spitalului și experiența căpătată acolo m-au ajutat să îmi dau seama că mi-am ales bine meseria de medic și că asta vreau să fac pe mai departe. (…) Și chiar dacă mai apar impedimente și mici hopuri în carieră, e absolut normal și nu trebuie să te descurajeze, ci să te încurajeze să mergi mai departe și mâine să fii mai bun.

M-am hotărât abia în clasa a 12-a că vreau să dau la medicină, nu a fost nimic planificat. Eu, în liceu, am urmat un profil de mate-info. A fost o alegere spontană, nu aveam o idee clară cu privire la ceea ce voiam să fac. Îmi doream să fac ceva important.

Mai aveam o pasiune legată de aviatică, dar am ales medicina până la urmă și cred că am făcut alegerea potrivită. Mi-am dorit încă de la început să merg pe chirurgie, nu m-aș vedea să lucrez în fiecare zi în UPU.

Sunt atras și de ATI, iar în timpul petrecut în UPU am avut norocul de a cunoaște și această ramură. În cele 6 luni am trecut prin toate specialitățile cumva”, a explicat studentul UMF Iași.

Teodor Marian: „Nu erau doar persoane infectate cu COVID-19, ci și cei cu alte patologii”

Prima zi a tânărului în UPU, în decembrie 2020, a fost o tură de 12 ore, epuizantă. În spital nu ajungeau doar pacienți COVID-19, erau zeci de cazuri și cu alte patologii, iar toate trebuiau să fie rezolvate. Tânărul voluntar a fost ajutorul medicilor epuizați de numărul mare de pacienți. Acesta a făcut față cu bine întregii perioade și a fost premiat la finalul activității.

„Au fost unele momente foarte grele, în care veneau foarte mulți pacienți infectați, efectiv nu mai erau locuri unde să fie primiți. Erau foarte mulți și trebuiau redirecționați către alte centre sau spitale.

Era un haos, dar medicii și-au dat tot interesul să optimizeze fluxul de pacienți și să reușească să-i îngrijească pe toți. Nimeni nu a fost lăsat pe lângă. În spital era o forfotă continuă, o activitate continuă a întregului spital. Fiecare avea câte ceva de făcut. Nu aveai timp să stai.

Ambulanțele veneau și plecau unele după altele. A fost foarte frumos, dar destul de greu și solicitant să lucrezi într-un ritm atât de alert, fiind la început de drum.Trecând peste oboseală, este și încărcătura emoțională pe care o dobândești, văzând atâtea cazuri și atâția pacienți. Nu erau doar persoane infectate cu COVID-19, ci și cei cu alte patologii”, a povestit viitorul medic.

Povestea studentului la medicină. „În UPU, cazurile tot vin, ambulanțele tot vin și telefonul tot sună. Asta înseamnă să lucrezi în UPU”

Cu toate acestea, la mai bine de trei luni de când a părăsit spitalul, Teodor spune că s-ar întoarce oricând și ar repeta experiența. Își dorește doar să ajute cât mai mulți oameni și face asta din suflet.

„Fiecare pacient pe care l-am cunoscut cât timp am petrecut în UPU avea propria poveste și propriul bagaj de patologii. Din nefericire, noi, ca medici, nu avem timp să discutăm cu fiecare în parte și să intrăm în amănunte pesonale, ci fix pe patologii, pentru că sunt foarte mulți.

Noi trebuia să optimizăm cât mai repede fluxul de pacienți și să avem grijă ca fiecare să ajungă acolo unde trebuie. Pe lângă faptul că nu avem timpul necesar să interacționăm cu pacienții, nu ne face nici bine să ne implicăm emoțional la fiecare caz.

În UPU, cazurile tot vin, ambulanțele tot vin și telefonul tot sună. Asta înseamnă să lucrezi în UPU.

Au fost foarte mulți pacienți cu povești triste, erau bătrâni, singuri, cu o situație financiară grea, erau foarte bolnavi. De ei îmi amintesc mereu și încă mă gândesc la ei și oare ce mai fac. Aș repeta oricând această activitate, chiar și de mâine dacă ar fi nevoie”, a spus studentul Teodor Marian.