Din cuprinsul articolului
Elena Chiriac, cunoscută pentru participarea ei la concursul Survivor România 2022, a revenit acasă după o aventură de 5 luni în junglă care au schimbat-o complet.
Într-un interviu pentru ciao.ro, aceasta a povestit despre ce a însemnat pentru ea experința Survivor.
„Cel mai greu a fost să renunț la identitatea mea de acasă, lucrurile care mă defineau ca om: prietenii, hainele, activitățile, și să mă trezesc într-o junglă cu nimic de făcut din ceea ce știam să fac eu bine. Mi-a fost greu să mă adaptez, să stau fără familie și să accept tot ceea ce se întâmpla în jurul meu legat de oameni și de mediul care mă înconjura”.
Cel mai frumos, dar și cel mai greu moment în aventura Survivor
„Cel mai greu moment a fost cel în care am realizat că sunt singură și că oricine ar fi în jurul meu eu mă am pe mine și nu mă pot baza pe nimeni altcineva în afară de mine. Îmi era greu să accept faptul că nu toți oamenii ar face ce aș face eu. În momentul în care au plecat CRBL și Laura, îmi era foarte greu să mă trezesc singură împotriva tuturor. Chiar atunci o și spuneam, luptam cu fiecare dintre ei, luptam cu prejudecățile lor, luptam cu mine în același timp fiindcă nu era ușor să supraviețuiești în junglă, dar și printre oameni. De atunci, s-a transformat într-un stil de viață greu, nu era doar un moment.
Cea mai frumoasă recompensă a fost Coco Bongo pentru că m-am simțit din nou umană, deși se vedea de la o poștă că suntem sălbatici după vestimentație, păr, miros. Am avut parte de câteva momente în care mă simțeam din nou un om normal, mă simțeam din nou Elena care se distrează, iese în club, dansează. Deși nu am mâncat la fel de mult ca în alte dăți, m-am bucurat de moment, am dansat cu Laura, cu CRBL, cu fiecare în parte. Am trăit să îi văd pe fiecare în parte zâmbind cu toată sinceritatea și am avut parte de niște clipe acolo, pe care probabil le voi purta cu mine mereu, atât de frumoase au fost”.
Elena Chiriac, dupa Survivor România 2022: „Eu sunt din nou eu, traumatizată, dar mai puternică și mai bună”
„Este Survivor, partea a doua. Este greu, nu pot să dorm fără pastile, nu pot dormi în pat – dorm pe jos, pe parchet – nu mă pot opri din mâncat. Dacă mă apuc să mănânc ceva, nu am limită. De aceea trebuie să îmi drămuiesc foarte bine porțile, în așa fel încât să nu fie mari.
În schimb, este frumos pentru că am visat la asta cinci luni. De când am pășit în Survivor, visam doar să ajung înapoi acasă. La cât de greu era, am vizualizat momentele acestea în fiecare clipă și mă consolam spunându-mi că o să fie bine, că o să ajung acasă, o să-mi văd familia, o să mănânc.
Am visat la clipele acestea atât de mult încât mi se pare ceva normal. Survivor pare că a fost un vis, iar eu sunt din nou eu, traumatizată, dar mai puternică și mai bună. Apreciez și văd altfel lucrurile și oamenii din viața mea, sunt mai recunoscătoare pentru tot ce am. Mi s-a schimbat percepția asupra tot ce înseamnă haine, bani, lucruri materiale. Acum, pentru mine nu mai contează nimic decât familia și mâncarea”.
