Din cuprinsul articolului
Gastrita şi ulcerul gastric sunt cele mai frecvente leziuni la nivelul stomacului. Ulcerul este o rană dureroasă în peretele stomacului. În funcţie de adâncime, de dimensiune şi de apropierea de vasele de sânge din apropiere, se poate stabili gravitatea acestuia. Spre deosebire de ulcer, gastrita se referă la inflamaţia mucoasei stomacului.
Simptomele, atât în ulcer, cât şi in gastrită pot fi destul de similare; diagnosticul se stabileşte prin endoscopie. Ambele leziuni sunt determinate cel mai frecvent de consumul de AINS – aspirină, ibuprofen, naproxen, diclofenac – şi infecţia cu Helicobacter pylori (60-70% din cazuri). O altă serie de factori pot genera leziuni la nivelul stomacului. Se recomandă evitarea consumului excesiv de alcool sau fumatul.
Cum apar ulcerul și gastrita și ce simptome provoacă
Într-o primă etapă, alimentele ajung în stomac unde se amestecă cu sucurile digestive şi sunt supuse digestiei. Sucul gastric este acid şi are rol în distrugerea bacteriilor, cu exceptia Helicobacter pylori care se dezvoltă în mucoasa gastrică şi determină adeseori gastrită şi ulcer.
Pentru a rezista acţiunii corozive a mediului gastric, mucoasa stomacului are câteva mecanisme de apărare: mucusul gastric care formează un strat protector, secreţia de bicarbonat, care are rolul de a tampona secreţia acidă, bariera realizată de celulele din mucoasa gastrică, adaugă medicul.
Atunci când este perturbat echilibrul dintre factori de agresiune şi factorii protectori ai mucoasei gastrice apar simtome precum durerea localizată la nivelul stomacului, uneori însoţită de senzaţia de greaţă, de vărsături sau chiar modificări ale culorii scaunului. De exemplu, scaunul negru, moale, lucios este sânge digerat şi reprezintă un semn de gravitate, rezultat de cele mai multe ori dintr-un ulcer. Aceste simptome sunt comune afecţiunilor gastrice, prin urmare nu pot prezice ce fel de leziune s-a produs în stomac şi ar trebui adresate unei consultaţii de specialitate gastroenterologice pentru investigaţii specifice şi tratament corespunzător.
Metode de diagnostic
Diagnosticul unui ulcer se pune prin evidenţierea nişei ulceroase direct prin endoscopie digestivă superioară – endoscopul este un tub subţire, flexibil ce are o minusculă cameră de luat vederi la capăt, permiţând vizualizarea directă a leziunilor, cât şi prelevarea de fragmente bioptice. Endoscopia oferă certitudinea diagnosticului, precum şi posibilitatea de apreciere a infecţiei active cu Helicobacter pylori.
Când există o suferinţă a stomacului şi nu este necesară endoscopia se recomandă efectuarea de investigaţii noninvazive cum ar fi testul respirator pentru depistarea infecţiei cu Helicobacter pylori. Este un test de scurtă durată aproximativ 10-15 minute, uşor de efectuat care se bazează pe o reacţie chimică de scindare a ureei de către ureaza produsă de bacterie. Un alt test pentru depistarea infecţiei H. pylori este antigen fecal, dar cu specificitate mai redusă, comparativ cu testul respirator.
Dacă ulcerul a apărut după consumul de antiinflamatoare nesteroidiene, opriţi acest tratament. Dacă boala este rezultatul infecţiei cu H. pylori, veţi avea nevoie de antibiotice şi medicamente numite inhibitori ai pompei de protoni. În cazuri rare, ulcerul gastric poate fi tratat prin intervenţie chirurgicală atunci când determină complicaţii ca perforaţia sau stenoza.
La fel ca multe alte afecţiuni, ulcerul gastric poate fi prevenit printr-un stil de viaţă sănătos. Renunţarea la fumat – scade numărul complicaţiilor şi favorizează vindecarea, evitarea alcoolului, iar alimentaţia trebuie să fie echilibrată. Se vor evita alimentele excitante pentru secreţia gastrică acidă – conservele, afumăturile, tocăturile, condimentele (piper, ardei, muştar), prăjelile, băuturile carbogazoase.
La fel de importantă este şi evitarea consumului excesiv al medicamentelor care pot cauza apariţia bolii. Nu se vor folosi antiinflamatoare nesteroidiene şi cortizonice în puseele dureroase, iar în afara acestora, cu prudenţă, obligatoriu asociind medicaţie pentru protecţia stomacului – omeprazol, esomeprazol, pantoprazol.
