Din cuprinsul articolului
Cercetătorii au descoperit că un hormon esențial pentru reglarea glicemiei – insulina – ar putea fi „firul invizibil” care leagă șapte tulburări de sănătate mintală, de la depresie și anxietate până la ADHD și demență.
Când auzim cuvântul insulină, ne gândim aproape automat la diabet. Însă acest hormon, produs de pancreas, are un rol mult mai complex. Insulina controlează glicemia, dar și modul în care celulele creierului comunică între ele, reglează energia, starea de spirit și capacitatea de concentrare.
Când organismul devine rezistent la insulină, adică atunci când celulele nu mai răspund corect la semnalele hormonului, efectele nu se opresc la metabolism: oboseala, iritabilitatea, confuzia și scăderea puterii de concentrare pot fi semnale timpurii ale unui dezechilibru profund între corp și minte.
Cercetătorii atrag atenția că rezistența la insulină ar putea fi unul dintre factorii-cheie care leagă șapte dintre cele mai frecvente tulburări psihice: depresia, anxietatea, ADHD-ul, demența, dependențele, iritabilitatea cronică și schizofrenia.
Când metabolismul și emoțiile merg mână în mână
Legătura dintre insulină și creier este mai puternică decât se credea. Studiile recente arată că semnalizarea insulinei influențează neurotransmițătorii care controlează starea de spirit – în special serotonina și dopamina.
Atunci când aceste semnale sunt perturbate, creierul devine mai puțin capabil să regleze emoțiile, motivația sau somnul. Astfel, rezistența la insulină poate contribui la apariția depresiei, anxietății și chiar la declin cognitiv.
Un studiu publicat în 2025 în Nature Mental Health a arătat că tinerii cu sensibilitate scăzută la insulină aveau un risc semnificativ mai mare de tulburări de dispoziție, chiar și în absența diabetului.
Insulina nu reglează doar glicemia, ci și nivelul de energie și plăcere. Când semnalizarea ei este afectată, creierul primește mai puțin „combustibil”, iar asta se traduce prin oboseală, tristețe și lipsă de motivație.
Într-un studiu realizat pe pacienți cu diabet, 75% dintre persoanele cu rezistență la insulină au raportat simptome de depresie, iar 65% – anxietate. Chiar și la cei fără diabet, procentele rămân ridicate: 60%, respectiv 55%.
„Rezistența la insulină nu afectează doar corpul, ci și felul în care trăim emoțiile”, avertizează cercetătorii. „E o tulburare metabolică cu consecințe psihice.”
Cortexul prefrontal – partea creierului responsabilă de atenție, planificare și autocontrol – este sensibil la variațiile insulinei. Când acest hormon nu mai funcționează optim, fluxul de sânge și metabolismul cerebral scad, iar reglarea dopaminei devine deficitară.
Rezultatul: dificultăți de concentrare, impulsivitate și lipsă de motivație, simptome întâlnite frecvent la persoanele cu ADHD.
Imaginile SPECT realizate la Amen Clinics au arătat modele aproape identice de activitate cerebrală între persoanele cu ADHD și cele cu rezistență la insulină.
Diabetul de tip 3: cum afectează insulina memoria
Tot mai mulți neurologi numesc boala Alzheimer „diabet de tip 3”, din cauza legăturii directe dintre rezistența la insulină și degenerarea neuronală.
Când insulina nu poate pătrunde eficient în celulele creierului, neuronii nu mai comunică normal, iar acest proces duce treptat la pierderi de memorie și declin cognitiv.
Pe termen lung, dezechilibrul hormonal și inflamația pot accelera apariția demenței și altor forme de afectare cerebrală.
Rezistența la insulină afectează și sistemul de recompensă al creierului. Semnalizarea slabă a dopaminei face ca plăcerea naturală să fie mai greu de atins, iar creierul începe să „caute scurtături” – mâncare dulce, alcool, nicotină sau alte dependențe.
Cercetările publicate în Frontiers in Psychology arată că oamenii cu rezistență la insulină au o toleranță redusă la plăcere, ceea ce îi face mai vulnerabili la comportamente compulsive și la adicții.
Dacă te-ai simțit vreodată neliniștit sau furios după ce ai sărit peste o masă, explicația este simplă: hipoglicemia. Când glicemia scade, corpul eliberează adrenalină și cortizol – hormonii de stres.
Această reacție duce la iritabilitate, neliniște și anxietate bruscă. În cazul persoanelor cu rezistență la insulină, aceste fluctuații devin frecvente, transformându-se într-un cerc vicios care afectează atât emoțiile, cât și relațiile.
Rezistența la insulină și schizofrenia – o legătură neașteptată
Psihiatrii au observat de mult timp că pacienții tratați cu antipsihotice dezvoltă adesea diabet. Însă cercetările recente sugerează că relația ar putea fi și inversă: rezistența la insulină în sine poate fi un factor de risc pentru schizofrenie.
Studiile publicate în JAMA Psychiatry și Advances in Experimental Medicine and Biology arată că unele gene comune influențează atât metabolismul glucozei, cât și vulnerabilitatea la tulburări psihotice.
Vestea bună este că rezistența la insulină se poate corecta. Echilibrul începe cu alegerile zilnice – alimentație, somn, mișcare și gestionarea stresului.
Medicul endocrinolog recomandă o dietă simplă, cu mese regulate, bogate în proteine, legume verzi și grăsimi sănătoase, alături de evitarea alimentelor ultraprocesate.
Somnul de calitate, activitatea fizică moderată și exercițiile de respirație reduc cortizolul și îmbunătățesc sensibilitatea la insulină.
„Stabilizarea glicemiei nu înseamnă doar control metabolic, ci și claritate mentală și echilibru emoțional”, subliniază specialiștii.
