Din cuprinsul articolului
Probabil nu este om pe această lume căruia să nu îi fie frică de posibilitatea de a ajunge pe masa de operații. Dar care este cealaltă perspectivă? Cum este să fii cel care primește pacientul în sala de operație? Ce simți când cineva își încredințează viața în mâinile tale? Sunt întrebări la care ne răspunde un tânăr medic chirurg pentru care această meserie este o super-putere de a reda oamenilor posibilitatea la o viață mai bună.
Doamna Dr. Diana Cucu este medic specialist în chirurgie generală și își desfășoară activitatea în Spitalul Clinic Floreasca și în Spitalul MedLife. Doamna doctor are competențe în chirurgie generală, flebologie și camera de gardă și își practică meseria cu profesionalism, empatie și dedicare pentru pacient. Deși este o specialitate medicală grea, pentru doamna doctor Diana Cucu este extrem de importantă relația medic-pacient.
Doctorul Zilei: De când ați știut că vă doriți să deveniți medic? Ce v-a inspirat către acest domeniu de activitate?
De când eram mică mi-a plăcut să am grijă de cei dragi. Ii făceam bunicului un amestec de pastile pentru a-l face bine să se joace cu noi, iar când treceam pe lângă facultatea de medicina, mereu spunem că acolo voi ajunge când voi fi mare.
Un medic ar trebui să fie empatic, să construiască o relație cu pacientul
Doctorul Zilei: Care sunt calitățile necesare unui medic? Dar ale unui chirurg?
Consider că în primul rând un medic ar trebui să fie empatic, să construiască o relație cu pacientul astfel încât acesta să i se destăinuie despre problemele lui și să poată avea încredere în medic. Mentorul meu spunea ca un chirurg trebuie să aibă ochi de șoim, inima de leu (să fie puternic în orice situație) și mână de mamă (să fie blând).
Doctorul Zilei: Ce v-a determinat să alegeți chirurgia generală și nu altceva?
În studenție nu am știut ce specialitate să îmi aleg până când nu am început stagiul de chirurgie generală. Din acel moment am început să intru în sala de operație, să merg în gărzi și mi-a placut faptul că pot ajuta pe loc și cât mai repede, îmi plac adrenalina și nevoia de a gândi, de a lua decizii cât mai repede, eu de fel fiind o persoană nehotărâtă, însă acolo sunt altcineva.
Doctorul Zilei: Practicați medicina și în sistemul public, dar și în cel privat. Care sunt avantajele și dezavantajele fiecăruia?
În sistemul public poți să ajuți pe toată lumea, însă resursele sunt limitate, locurile sunt limitate, iar personalul este supra-saturat. În sistemul privat, în calitate de chirurg la început de cariera este un drum anevoios, deși ai resursele necesare. Deci plusuri și minusuri de ambele părți.
Doctorul Zilei: Care a fost cea mai dificilă operație pe care ați realizat-o până în acest momen
Atât în timpul rezidențiatului, cât și ca specialist am ajutat în multe operații cu dificultate mare tehnică. Ca tehnică, cea mai dificilă operație a fost un colecist scleroatrofic, pe care a trebuit să îl sculptez din patul hepatic.
Doctorul Zilei: De ce a fost aceasta cea mai dificilă operație pe care ați facut-o?
A fost dificilă ca tehnică din cauza faptului ca nu vedeam un sfârșit, nu imi doream să convertesc (să practic colecistectomia pe cale deschisă) pentru binele pacientului.
Secretul unei operații reușite
Doctorul Zilei: Pe ce principii trebuie să se bazeze colaborarea cu restul echipei medicale în sala de operații (asistenți, alți medici etc.)?
Consider că relația cu echipa este esențială. Se zice că un chirurg operează atât cât ii permite ajutorul și cred cu tărie acest lucru, este foarte important să ai pe cineva de încredere și pe care te poți baza.
Doctorul Zilei: Care este secretul unei operații reușite?
O operație reusită poate fi și atunci când deși nu realizezi ceea ce ți -ai propus, găsești alte tehnici să rezolvi, să repari și să poti încheia operația în favoarea pacientului.
Doctorul Zilei: Cum vă pregătiți pentru o operație? Aveți vreun ritual anume înaintea intervențiilor chirurgicale?
Sunt o persoană tipicară și îmi place să fac aceleași gesturi pentru a mă pregăti de operație. Mă refer la felul cum îmbrac halatul, cum pregătesc masa și câmpul, felul în care începem operația. Toate pentru mine reprezintă un ritual.
Doctorul Zilei: Cum s-a desfășurat prima dumneavoastră operație?
Prima mea operație a fost ca medic rezident, o apendicectomie, așa cum încep toți chirurgii, deși până atunci am putut face diverși timpi chirurgicali. În primii ani de rezidențiat am fost obișnuită să am mentorul lângă mine, până când am ajuns singură în gărzi și atunci am practicat prima operație cap-coadă singură.
Doctorul Zilei: Ce semnificație are pentru tânăr doctor prima sa operație?
Prima operație este dificilă pentru că acela este momentul când poți demonstra cât ai învățat, cât știi și dacă poți să urmezi toți pașii fără să omiți ceva.
Îmi place să cunosc pacienții, să vorbesc cu ei despre toate temerile și fricile lor
Doctorul Zilei: Simțiți că ați devenit mai puțin sensibilă față de suferința oamenilor de când practicați chirurgia?
Mereu am fost sensibilă față de suferința celor din jur și mereu am vrut să ajut, poate această meserie m-a facut să îmi suprim puțin din sentimente, pentru că este o încărcătura mare pe care trebuie să o porți zi de zi.
Doctorul Zilei: Ce relație aveti cu pacienții? Preferați să îi cunoașteți înainte de operație?
Îmi place să cunosc pacienții, să vorbesc cu ei despre toate temerile și fricile lor, îmi place să fiu sinceră cu ei despre tot ce urmează și ei să poată să aibă încredere în mine.
Doctorul Zilei: Ați accepta să operați și un membru al familiei dumneavoastră?
Am avut grijă de mulți membrii ai familiei mele, m-am ocupat foarte mult de sora mea și probabil aș fi și operat-o daca nu m-ar fi tras de mâneca colegii mei, mi-am reuscitat bunica (fără succes însă).
