Din cuprinsul articolului
Locul unic din România: Mânăstirea cu trei altare. Aici se săvârșesc adevărate miracole. Lăcașul de cult este aproape de București, la doar 20 de kilometri.
Manastirea Samurcasesti este ctitorie a vornicului Constantin Samurcas si a sotiei sale, Zinca, și o adevărată oaza de liniste desavarsita, incarcata de o profunda spiritualitate.
Este un loc cunoscut in istorie pentru popasul lui Tudor Vladimirescu de aici, din 17 martie 1821, moment in care a conceput celebra „proclamatie” catre locuitorii orasului Bucuresti.
Inaugurarea lucrarilor de restaurare a manastirii s-a facut de Rusalii (sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh) la data de 1 iunie 1958, zi in care s-au
aniversat si 15 de ani de la infiintarea manastirii, fiind de fata doi patriarhi: Patriarhul Justinian Marina si Patriarhul Hristofor al Alexandrie si a toata Africa, noteaza site-ul manastirii.
Ce este scris deasupra ușii de la intrare
Tot atunci a fost scrisa in interiorul bisericii deasupra usii, urmatoarea pisanie:
„Aceasta Sfanta Biserica cu trei altare a Manastirii de calugarite Ciorogarla – Samurcasesti, a hramurile Sfanta Treime, Adormirea Maicii Domnului si Cuvioasa Parascheva, s-a zidit in anii 1941-1943, cu cheltuiala Statului prin silinta bunului
crestin generalul Teodor Ciurea, pe temelia vechii biserici, ridicata in 1808 de vistierul Constantin Samurcas si daramata de marele cutremur din 1940.
Ionescu Berechet de catre arhitectul Ion Cernescu si s-a zugravit de catre pictorul Gh. Popescu cu ucenicii lui, sfintindu-se in anul mantuirii 1953, noiembrie 8″.
Pe zidul interior al incintei in fata bisericii, pe o placa de marmura s-a incrustat o completare a pisaniei din biserica avand urmatorul text:
„Dupa ce s-a sfintit biserica in ziua de 8 noiembrie 1953, Preafericitul Parinte Patriarh Justinian, vazand stricaciunea saracacioselor case,
unele din chirpici si acoperite cu paie de stuf, in care locuiau calugaritele, a pus de s-a ridicat zidul imprejmuitor si a cladit in jurul bisericii aceasta cetate manastireasca cu chilii, ateliere, clopotnita si trapeza
Cu ajutorul lui Dumnezeu si cheltuiala Mitropoliei Ungro-Vlahiei s-a savarsit lucrul de inginerul Gh. Balanescu, dupa proiectele arhitectului Ioan Paraschivescu in luna iunie, anul 1958, cand se implineau zece ani de cand Preafericirea Sa tinea carma Bisericii Ortodoxe Romane”.
Legenda care stă la baza lăcașului de cult
