Din cuprinsul articolului
„Domnule doctor, mă îngraș deși nu mănânc.” Este una dintre cele mai frecvente afirmații auzite în cabinetele medicale, iar de multe ori este privită cu scepticism. Un medic român atrage însă atenția că, în numeroase cazuri, pacientele spun adevărul. Creșterea în greutate nu este întotdeauna rezultatul cantității de mâncare, ci consecința unor mecanisme biologice mult mai complexe.
Într-o postare publică pe Facebook, medicul Florin Ioan Bălănică enumeră șase situații în care greutatea poate crește chiar și când porțiile par aceleași, de la stres și somn puțin până la schimbări hormonale și „gustări invizibile”.
1) Cortizolul și stresul cronic, când corpul rămâne în „alertă”
În cazul stresului cronic, axa hormonilor de stres poate rămâne activată mult timp, iar asta se vede în comportament și în corp. La unele persoane crește pofta de alimente dense caloric, scade impulsul de mișcare, se dereglează somnul. În paralel, excesul de stres poate agrava depunerea de grăsime în zona abdominală, mai ales în combinație cu somn insuficient și sedentarism.
Ce merită reținut este că stresul rar „creează” grăsime din nimic. De obicei schimbă fin, dar constant, aportul și consumul de energie. Uneori diferența vine din 200–300 kcal pe zi, o cantitate greu de „simțit” fără monitorizare.
Un semn util pentru public este că stresul prelungit se suprapune frecvent cu mâncat automat și cu băuturi îndulcite pe fugă, iar acestea sunt mai ușor de ignorat decât mesele. Studiile despre alimentația emoțională arată o asociere între mâncatul ca răspuns la emoții negative și exces ponderal, deși intensitatea diferă mult între oameni.
2) Insulina crescută
În postarea sa, medicul spune clar că nu doar cantitatea contează, ci și felul în care sunt dispuse mesele. Insulina este un hormon implicat în utilizarea și stocarea energiei. Dacă mesele sunt concentrate seara, foarte bogate în carbohidrați rafinați sau sunt presărate cu „ciuguleli” dulci, unele persoane ajung să aibă expunere mai mare la insulină pe parcursul zilei.
Aici nu vorbim despre o regulă universală, ci despre risc metabolic. Datele din crononutriție arată că momentul mesei poate fi legat de sensibilitatea la insulină, iar mâncatul mai târziu este asociat în unele studii cu sensibilitate mai scăzută la insulină.
Practic, două situații sunt foarte comune la persoanele care „nu mănâncă mult”:
-
sar peste zi și recuperează seara, când controlul porțiilor scade
-
au mese mici, dar multe gustări cu zahăr sau făinoase, inclusiv în cafea
3) Somnul insuficient
Somnul este una dintre piesele care influențează hormonii apetitului, deciziile alimentare și toleranța la efort. Există dovezi că privarea de somn se asociază cu schimbări ale leptinei și grelinei, hormoni implicați în sațietate și foame, iar pe termen scurt poate crește aportul energetic, mai ales din alimente foarte palatabile.
În viața reală, efectul apare rar ca „mănânc la fel”. Mai des este „mănânc aproape la fel”, dar crește pofta de gustări, crește cantitatea seara, iar mișcarea scade pentru că oboseala se simte ca o greutate în corp.
4) Premenopauza și menopauza
După 35–40 de ani, multe femei observă că aceeași rutină nu mai dă același rezultat. Nu este o scuză, este biologie plus stil de viață. În tranziția spre menopauză, schimbările hormonale pot favoriza redistribuirea grăsimii spre zona abdominală, iar în paralel apare, gradual, scăderea masei musculare dacă nu există antrenament de forță. Mușchiul este metabolic activ. Când scade, și necesarul energetic zilnic scade.
Asta explică de ce unele femei pun centimetri pe talie „fără să fi crescut porțiile”. Uneori porțiile chiar sunt identice, dar corpul consumă mai puțin decât înainte.
5) Restricțiile alimentare repetate
Dietele repetate, mai ales cele foarte restrictive, pot duce la adaptare metabolică, adică o scădere a consumului energetic mai mare decât cea explicată doar de pierderea în greutate. Există studii că după slăbiri mari, metabolismul poate rămâne „mai jos” o perioadă lungă, iar menținerea greutății devine mai dificilă.
În termeni simpli, corpul învață să fie mai econom. Dacă peste asta se suprapun stres, somn puțin și sedentarism, revenirea kilogramelor devine foarte probabilă, uneori chiar când aportul pare modest.
6) Mâncatul emoțional „invizibil”
Aici intră exact ce descrie medicul în postare: cafea cu zahăr, covrigei, ronțăieli, „ce a rămas”. Multe dintre aceste adaosuri nu sunt percepute ca mese. Totuși, ele contează.
Un exemplu foarte bine documentat este zahărul adăugat în cafea. Un studiu pe cohorte mari a arătat că schimbările în consumul de cafea neîndulcită au o asociere diferită față de cafeaua cu zahăr, unde zahărul poate anula beneficiul observat.
La fel, conceptul de „calorii lichide” este important. Băuturile cu zahăr au legături consistente cu creșterea în greutate în literatură, în parte pentru că sațietatea obținută din lichide este mai slabă decât din alimente solide.
Când merită să te oprești din „mă învinovățesc” și să verifici medical
Există situații în care creșterea în greutate are nevoie de o evaluare medicală, mai ales când apare brusc sau se asociază cu simptome noi.
Câteva exemple clasice:
-
hipotiroidism, unde creșterea în greutate este un simptom posibil, alături de oboseală, constipație, piele uscată, sensibilitate la frig
-
medicamente care pot favoriza creșterea în greutate sau retenția de apă, inclusiv corticosteroizi precum prednisolonul
Ce poți face concret, fără extreme
-
notează timp de 7 zile nu doar mesele, ci și băuturile, „gustările mici” și adaosurile din cafea
-
fixează două repere simple pentru mese, mic dejun și prânz decent, ca să nu recuperezi seara
-
setează un obiectiv realist pentru somn și păstrează aceeași oră de trezire în majoritatea zilelor
-
adaugă mișcare de forță de 2–3 ori pe săptămână, mai ales după 35 de ani, pentru masa musculară
-
dacă ai simptome sugestive sau creștere rapidă în greutate, discută cu medicul despre analize țintite, nu despre încă o dietă la întâmplare
