Din cuprinsul articolului
Știai că există plante care scad glicemia? Rădăcina proaspătă de brusture, frunzele de afin, de nuc sau tecile de fasole pot fi folosite în terapia inițială sau concomitentă în cazul diabetului zaharat.
„Există unele plante cu acțiune hipoglicemiantă certă pentru care nu s-au făcut studii clinice să se încerce dovedirea eficacității de-a lungul timpului sau impactul asupra factorilor de risc cardiovasculari, dar acestea sunt folosite ca extracte, decocturi, ceaiuri, fiind promovate ca agenți hipoglicemianți, cu o putere de scădere a glicemiei de 10-15mg/dl și a Hb1c de 0.2-0.5%.
Acestea nu se încadrează în noțiunea de medicație orală, dar sunt preferate de pacienți și de unii dintre medici, fără a avea un suport științific solid”, a declarat, pentru AGERPRES, șeful Departamentului de Diabet Nutriție al SUUMC „Carol Davila”, dr. Ciprian Constantin.
Plante care scad glicemia
Potrivit acestuia, se cunosc mai multe plante folosite în terapia inițială sau concomitentă a acestei boli:
- rădăcina proaspătă de brusture (decoct preparat din 60 g rădăcină la un litru de apă),
- frunzele de afin (conțin mirtyllina),
- frunzele de nuc (diminuează glicozuria și scad setea, infuzie),
- frunzele de dud negru (diminuează glicemia),
- frunzele de anghinare (infuzie),
- rădăcina și frunzele de cicoare (stimulează depozitarea glicogenului la nivel hepatic, infuzie),
- tecile de fasole (decoct),
- scaiul (hipoglicemiant ușor, suc proaspăt),
- frunzele de salvie (macerat la rece).
Ciprian Constantin a precizat că preparatele fitoterapice nu sunt recunoscute ca fiind eficiente în lupta cu complicațiile diabetului zaharat de tip 2, astfel că, pentru moment, acestea constituie în fapt opțiuni ale pacientului în tratarea acestei afecțiuni.
„Perspective: sunt o multitudine de medicamente aflate în dezvoltare, cu multiple ipoteze de acțiune. Una dintre clase — endocanabinoizii (extract din Canabis) — are perspective bune”, a arătat medicul.
El a susținut că tratamentul diabetului zaharat dispune astăzi de o multitudine de medicamente/clase terapeutice care acționează optim atunci când are loc o evaluare inițială a situației pacientului prezentat.
„Eșecul terapeutic al unei clase deschide calea folosirii alteia sau deschide calea pentru insulină. Este relativ dificil ca pacientul să înțeleagă un algoritm prezentat și corect aplicat, dar este mult mai benefic ca acesta să vină peste 20 de ani fără a avea complicații majore ale diabetului zaharat deja instituite”, a mai spus Constantin.
