Din cuprinsul articolului
Inechitățile și ineficiența afectează grav sistemul de sănătate publică din România
Sistemul de sănătate publică din România se confruntă cu multiple probleme, iar o parte dintre acestea se datorează modului ineficient de funcționare. Conf. Prof. Dr. Radu Țincu, șeful Secției Clinice ATI II de la Spitalul Clinic de Urgență București (Floreasca), a analizat aceste aspecte în cadrul mesei rotunde organizate de revista Capital si Doctorul Zilei, intitulată „Performanța în sănătate. Cum eficientizăm sistemul sanitar din România”.
Evenimentul a reunit factori decizionali și specialiști care au dezbătut provocările actuale din domeniul medical și au propus soluții pentru optimizarea sistemului sanitar.
Subfinanțarea – una dintre principalele probleme ale sistemului sanitar
Una dintre temele centrale abordate a fost subfinanțarea sistemului de sănătate. Potrivit dr. Radu Țincu:
„Atunci când vorbim de finanțare, cred că nu trebuie să fii profesor la ASE ca să îți dai seama că patru milioane de contribuabili la asigurările de sănătate nu pot întreține 18 milioane de beneficiari. Sau îi pot întreține, dar acceptând un nivel de mediocritate în sistemul de sănătate publică. Pe care îl vedem în fiecare zi. Deci trebuie crescut cumva gradul de cotizare. Și nu mă refer aici la procent, ci la numărul absolut al celor care contribuie.”
Totodată, specialistul a subliniat și diferențele de tratament legislativ dintre sistemul public și cel privat.
„Pentru că sistemul medical privat beneficiază și de decontările CNAS și de plata directă a pacientului. Și atunci este evident că performanța și investițiile în sistemul privat sunt mai mari. Pentru că la sistemul de sănătate public nu pot să internez pacienți pe care să îi pun să plătească în totalitate serviciul medical. Așa cum se întâmplă în sistemul privat. Cred că aici ar trebui, oarecum, găsită o soluție.”
Performanța – criteriu esențial pentru un sistem sanitar eficient
Un alt aspect cheie discutat a fost introducerea criteriilor de performanță în sistemul de sănătate, nu doar pentru manageri, ci și pentru întregul personal medical.
„Criterii care să nu vizeze doar managerii de spitale, ele există. Ci să vizeze fiecare cadru medical.”
Dr. Țincu a oferit un exemplu relevant legat de eficiența actului medical:
„Și atunci ne punem întrebarea dacă avem nevoie de un chirurg care operează doi pacienți pe lună sau putem să transferăm pacienții la un coleg al lui. Și, în felul acesta, reducem o normă. (…) Pot fi introduse criterii de performanță. De exemplu, putem avea un număr minim și unul maxim de intervenții chirurgicale pe lună.”
Totuși, aplicarea acestor măsuri este îngreunată de lipsa unei reglementări clare:
„Atât timp cât nu există un cuantum definit prin legislație pentru anumite intervenții, lucrurile sunt mai greu de pus în practică la nivel unitar.”
Spitalele care funcționează ca dispecerate – o realitate dură
Dr. Radu Țincu a adus în discuție și o realitate gravă din sistem: există spitale care funcționează mai degrabă ca dispecerate decât ca unități de tratament.
„Îmi pare rău să o spun, dar sunt spitale care funcționează ca dispecerate. Sunt spitale în care, în momentul în care pacientul a ajuns în camera de gardă, în primele 5 minute este sunat un spital de rang superior. Și care trebuie să primească acel pacient, în contextul în care acest spital are linii de gardă plătite și are infrastructura necesară.”
Soluția propusă de specialist implică monitorizarea și evaluarea performanței unităților medicale:
„Cred că aici ar trebui să vedem rata transferurilor între spitale, să analizăm rata complicațiilor unor operații. Noi le avem pe toate – știm, de exemplu, cât este rata unei complicații chirurgicale. Dacă într-un spital rata este dublă, înseamnă că are o problemă de performanță.”
Finanțare vs. performanță: este nevoie de echilibru
În opinia sa, finanțarea spitalelor ar trebui să se facă în funcție de performanța dovedită, nu automat:
„Nu poți să finanțezi cu aceeași lejeritate un spital care nu asigură performanță.”
Numărul de paturi – între realitate și risipă
Reducerea numărului de paturi din spitale este din nou pe agenda decidenților. Dr. Țincu a explicat de ce această măsură poate fi justificată:
„La nivel național, rata variază între 60 și 80%. Ceea ce ne arată că avem un exces de 20% paturi care nu sunt utilizate. Și sunt finanțate. Iar această finanțare duce la risipa banilor. Este o decizie dificilă să reduci numărul de paturi. Pentru că aceasta înseamnă că anumite spitale vor avea un număr mai mic. Și, din punct de vedere politic și local, este destul de greu de acceptat.”
De ce pleacă medicii din România: lipsa infrastructurii, teama de malpraxis și epuizarea profesională
În cadrul mesei rotunde organizate de revista Capital, conf. prof. dr. Radu Țincu, șeful Secției Clinice ATI II de la Spitalul Floreasca, a abordat și una dintre cele mai grave probleme ale sistemului medical românesc: migrarea medicilor către alte țări sau refuzul lor de a lucra în spitale din zone mai puțin dezvoltate.
Potrivit medicului, fenomenul are multiple cauze, iar multe dintre acestea depășesc sfera de competență a Ministerului Sănătății.
„Există o centralizare a serviciilor medicale în centrele universitare. (…) Dar să știți că foarte mulți dintre colegii mei care refuză să meargă să ofere servicii medicale în spitalele mici, județene sau municipale, fac acest lucru din foarte multe motive. Și unele dintre ele nu sunt apanajul Ministerului Sănătății. Nu vor să meargă acolo pentru că nu au infrastructură rutieră și nu au o viață socială. Nu au instituții de învățământ. Nu au nimic atractiv pentru care să lucreze acolo. Iar pe de altă parte, din perspectivă medicală, nu vor să se expună la malpraxis. Sunt spitale unde funcționezi cu o parte din serviciile medicale de care ai nevoie. Sunt medici care fac 10-12 gărzi pe lună și nu vor să ajungă la un grad de epuizare.”
În contrast, dr. Țincu a oferit un exemplu pozitiv din Franța, unde autoritățile locale au știut să atragă medici în orașe mici prin pachete de beneficii clare și atractive:
„Și aici nu vorbim doar de salariul de la spital. Vorbim de decontarea biletelor de avion de două ori către România. De plata parțială a chiriei. De diferite activități care au fost înlesnite și plătite de autoritățile locale ca să îi aducă pe medicii de la Floreasca într-un spital mic din Franța.”
Prevenția trebuie să devină o obligație: soluția pentru reducerea presiunii pe spitale
Un alt subiect important abordat de specialist a fost necesitatea implementării unor programe eficiente de prevenție și screening. Acestea ar contribui nu doar la îmbunătățirea sănătății populației, ci și la reducerea costurilor din sistemul public.
„Pe mine mă supără foarte mult că oamenii au asigurări de sănătate, dar nu vor să beneficieze de ele. Decât atunci când este prea târziu sau au complicații foarte mari. Haideți să dezvoltăm niște programe preventive. Care să le dea posibilitatea să folosească asigurarea de sănătate înainte de a se îmbolnăvi. De exemplu, vizita medicală anuală obligatorie la medicul de familie. Care să presupună un număr minimal de investigații: ecografie, electrocardiogramă, profil lipidic. (…) Toate aceste lucruri ar putea veni printr-o obligativitate. Dar oamenii nu ar trebui să o privească ca pe o pedeapsă a sistemului de sănătate. Ci, dimpotrivă, ca pe o mână întinsă care vine să le asigure prevenția.”
Pentru ca aceste programe să fie cu adevărat eficiente, dr. Radu Țincu consideră că este esențială responsabilizarea asiguratului. Deși legislația permite accesul la screening, lipsa educației medicale împiedică mulți români să profite de acest drept.
„Printr-un program național prin care oamenii să fie obligați, în baza asigurării de sănătate, să beneficieze de toate programele de screening și prevenție. Pentru că degeaba ele există în legislație. Din păcate, gradul de educație medicală este deficitar. Și atunci oamenii nu conștientizează necesitatea de a merge la specialist pentru examenul Papanicolau sau de screening prin mamografie.”
