Mituri despre demență și declinul cognitiv pe care trebuie să nu le mai credeți

Mituri despre demență și declinul cognitiv. Demența este o afecțiune neurologică complexă care afectează milioane de oameni din întreaga lume, și nu doar că le fură amintirile, ci și independența și identitatea.

Demența este un termen umbrelă pentru o serie de deficiențe cognitive caracterizate printr-un declin progresiv al gândirii, memoriei și abilităților de raționament. Alzheimer este cea mai comună formă de demență, reprezentând o parte semnificativă a cazurilor. Alte tipuri includ demența vasculară, demența cu corp Lewy și demența frontotemporală, fiecare cu setul său unic de simptome și modele de progresie.

Când căutați online informații despre demență, este esențial să separați adevărul de ficțiune. La fel ca orice altă boală, nici demența nu este scutită de mituri și aici le dezmințim pe unele dintre ele.

1. Alzheimer și demența sunt aceeași afecțiune

Deși este folosită interschimbabil, Alzheimer este un tip specific și comun de demență. Este o tulburare progresivă a creierului caracterizată prin acumularea de depozite anormale de proteine în creier, care interferează cu funcționarea normală a celulelor creierului, ducând la pierderea memoriei, declinul cognitiv și modificări ale comportamentului.

Demența este un termen umbrelă care se referă la un grup de simptome legate de declinul cognitiv, inclusiv pierderea memoriei, raționamentul afectat și schimbările de comportament sau de personalitate. Nu este o boală specifică, ci un sindrom cauzat de diferite afecțiuni subiacente.

2. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, simptomele demenței devin mai răspândite

Pe măsură ce îmbătrânesc, mulți indivizi devin din ce în ce mai uituci. Cu toate acestea, simptomele și indicatorii tipici, cum ar fi luarea frecventă de judecăți și decizii incorecte, probleme în a identifica prietenii și familia sau uitarea datei sau a sezonului, nu sunt o parte naturală a îmbătrânirii și ar trebui consultate cu un profesionist din domeniul sănătății. Detectarea precoce poate fi cel mai bun tratament pentru un pacient.

3. Dacă cineva uită ceva cu ușurință, cu siguranță are demență

Lapsele de memorie pot fi cauzate de diverși factori și nu toți indică demență. Uitarea ocazională sau problemele de memorie sunt o parte normală a vieții și se pot întâmpla oamenilor de toate vârstele din motive precum stresul, oboseala, lipsa somnului, efectele secundare ale medicamentelor sau pur și simplu procesul natural de îmbătrânire.

Demența se caracterizează prin pierderi mai severe și progresive de memorie, împreună cu alte tulburări cognitive care interferează semnificativ cu viața de zi cu zi.

4. Demența este o boală genetică

S-ar putea să fii îngrijorat că ai putea face demență dacă un părinte sau o rudă apropiată are această afecțiune. Dacă o persoană poartă anumite variații genetice care pot fi moștenite de la un părinte, ea are un risc crescut de a face boala Alzheimer.

Dar, prezența unui părinte biologic afectat de Alzheimer nu predispune automat un copil la boală.

5. Nu există calitatea vieții cu demența

Unii indivizi își fac griji că, dacă primesc un diagnostic de demență, nu vor putea merge singuri la o plimbare și vor trebui să nu mai conducă mașina imediat. Deși este adevărat că modificările pot deveni esențiale pe măsură ce boala se agravează, în cazurile ușoare, acestea pot să nu fie necesare deloc.

Schimbările de comportament sunt probabile pe măsură ce demența se agravează, dar acest lucru nu indică faptul că persoana respectivă nu mai poate trăi o viață plină. Persoanele cu demență pot trăi în continuare o viață fericită și plină cu sprijinul și îngrijirea corectă.

6. Vitaminele și suplimentele pot preveni demența

Până în prezent, nu există dovezi dovedite că orice suplimente de vitamine sau minerale poate reduce riscul de demență. În 2018, Biblioteca Cochrane a efectuat o analiză cu scopul de a răspunde la această întrebare și a spus:

„Nu am găsit dovezi că vreo strategie de suplimentare a vitaminelor sau mineralelor pentru adulții cognitiv sănătoși la mijlocul sau la sfârșitul vieții are un efect semnificativ asupra declinului cognitiv sau a demenței, deși probele nu permit concluzii definitive.”

În loc de auto-prescrierea medicamentelor care ar putea avea efect dăunător asupra organismului, este întotdeauna mai bine să consultați un medic.

7. Toți cei care au demență devin furioși și agresivi

Pacienții cu demență se pot lupta ocazional din ce în ce mai mult să înțeleagă mediul înconjurător. Unii oameni pot deveni furioși ca urmare a frustrării cauzate de această incertitudine. Cu toate acestea, nu toată lumea experimentează acest lucru.

În studiul „Cauzele comportamentului agresiv la pacienții cu demență”, care a implicat 215 persoane cu demență, 41% dintre participanți au dezvoltat agresivitate în timpul studiului de 2 ani. Când s-au analizat factorii care au crescut riscul de a dezvolta agresivitate, cercetătorii au identificat doi dintre factorii primari ca durerea fizică și o relație de calitate scăzută între persoană și îngrijitorul lor.