Hernia de disc cervicală reprezintă a doua patologie spinală chirurgicală după hernia de disc lombară, procentul fiind însă de 1 la 10 față de hernia de disc lombară. Frecvența acestei boli a crescut vertiginos, în special în țările dezvoltate și datorită perfecționării mijloacelor imagistice de investigare și diagnosticare ale acestei boli.
Discurile intervertebrale sunt niște structuri gelatinoase cu rol de amortizare a șocurilor, absorbției energiei la nivelul coloanei și cu rol de mobilitate, ce puse cap la cap, ocupă o treime din coloană.
Fiecare disc este format dintr-o cămașă fibroasă (inelul fibros), ce circumscrie un miez gelatinos sub presiune, nucleul pulpos. Primele modificări la nivelul discurilor se produc la vârsta de 4-5 ani și continuă pe tot parcursul vieții. La vârsta a III-a și a IV-a, discurile se calcifiază și se fibrozează, de aceea învelișul moale se pierde, mobilitatea se reduce, hernia de disc devenind o raritate, dar nu complet exclusă, a dezvăluit pentru DOCTORUL ZILEI neurochirurgul Dan Benția.
Îmbătrânirea discului și degenerarea lui sunt o constantă a vieții noastre, dovadă a trecerii anilor, de aceeea modificarea și degenerarea discurilor nu constituie un aspect patologic, ci doar expulzia materialului discal în canalul vertebral, printr-o ruptură discală este considerată aspect patologic.
CAUZELE APARIȚIEI HERNIEI DE DISC CERVICALE
- Degenerarea țesutului discal odată cu înaintarea în vârstă (vârsta predilectă de apariție a bolii fiind decada a IV-a și a V-a de viață)
- Modificări ale structurii proteinelor din țesutul discal date de alimentația nepotrivită sau modificări genetice la nivelul proteinelor
- Sedentarismul
- Obezitatea
- Efortul fizic supramaximal, ridicarea de greutăți foarte mari la sală, fără antrenament corespunzător prealabil.
- Traumatismele coloanei cervicale – în aceste categorii se încadrează herniile de disc cervicale posttraumatice – mecanisme frecvente: accidente rutiere, căderi de la alt nivel, accidente sportive etc; Mecanismul predilect traumatic fiind flexia-extensia exagerată a coloanei cervicale
- Diabetul zaharat
- Fumatul
- Boli reumatologice
- Boli genetice
Exemplu: distrofii musculare. Există și o predispoziție genetică, dacă în familie, rudele de gradul I au prezentat o hernie de disc cervicală în perioada de tinerețe.
ASPECTUL MICROSCOPIC AL HERNIEI DE DISC CERVICALE
Discul intervertebral cervical apare intens degenerat, cu numeroase fisuri, discontinuități la nivelul inelului fibros, se produc rupturi de unde pot expulza bucăți, fragmente de nucleu pulpos. Dacă acestea se produc în spate spre canalul medular, aceste bucăți ajung să apese asupra măduvei sau/și nervilor spinali cervicali, determinând simptomatologia.
ASPECTELE CLINICE ALE HERNIEI DE DISC CERVICALE
Aspectele clinice pot varia, de la lipsa totală a simptomatologiei (pacient asimptomatic), aspect întâlnit în cazul unor hernii la persoane tinere, cu canal spinal cervical larg până la persoane cu paralizie de membre (tetraplegie)
Simptome posibile :
- Dureri ale coloanei cervicale (în spatele gâtului)
- Contractura musculară paravertebrală cervicală
- Imobilizarea gâtului în poziție vicioasă
- Iradierea durerii la nivelul unui umăr sau al ambilor umeri
- Iradierea durerii în braț, antebraț sau degete
- Senzații de amorțeală sau furnicături în aceste teritorii – toate aceste simptome fiind denumite generic cervico-brahialgii
- Scăderea forței musculare la nivelul umărului, brațului, antebrațului, degetelor
- Scăderea forței musculare la nivelul picioarelor (paraplegie)
- Scăderea forței musculare la nivelul mâinilor și picioarelor (tetraplegie)
- Tulburarea controlului sfincterelor pentru urinare și defecare
- Tulburări de dinamică sexuală
De asemenea, se vorbește în cazul herniilor cervicale de compresiuni ale arterelor vertebrale unilaterale sau bilaterale, cu dezvoltarea unei insuficiențe vertebro-bazilare cu simptomatologie: amețeli, tulburări de echilibru, tulburări de vedere.
DIAGNOSTICUL IMAGISTIC
Investigația frecventă este rezonanța magnetică nucleară efectuată la nivelul coloanei cervicale, care individualizează corect poziția vertebrelor, a discurilor intervertebrale, a canalului spinal, a măduvei cervicale, a nervilor spinali și a elementelor osoase posterioare vertebrale. Este obligatorie ca parte de diagnostic utilizarea rezonanței magnetice nucleare în această boală.
Un rol important îl au și alte examene:
- Radiografia simplă de coloană cervicală (față și profil) ce ne arată curburile coloanei, aspectul vertebrelor cervicale, mărimile spațiilor discale;
- Computerul tomograf vertebral-cervical, ce reprezintă cea mai bună investigație pentru structura osoasă vertebral-cervicală;
- Investigații electrofiziologice la nivelul mâinilor și picioarelor – determinarea vitezelor de conducere nervoasă și electromiografia.
Diagnosticul pozitiv de hernie de disc cervicală este pus de corelarea semnelor clinice cu aspectele imagistice caracteristice.
Indicația chirurgicală se pune în următoarele condiții:
– dureri netratabile la nivelul gâtului și membrelor superioare ( cervicobrahialgie, de peste 3 luni, cu lipsa răspunsului la tratamentul medical și repaus;
– apariția unei pareze la nivelul unui membru superior datorată apăsării unui nerv spinal;
– dezvoltarea paraplegiei, respectiv tetraplegiei (așa cum a fost explicată mai sus);
– tulburările sfincteriene și disfuncțiile sexuale etc
TRATAMENTUL HERNIEI DE DISC CERVICALE
- Repaus fizic – în poziție șezândă sau la pat, cu punerea în relaxare a trupului, absența mișcărilor bruște de flexie, extensie sau rotații ale gâtului)
- Tratament medical, medicația antiinflamatoare nesteroidiană și steroidiană, antialgice (medicație împotriva durerilor), medicație decontracturantă musculară, medicamente trofice pentru nervi etc.
- Tratament de recuperare fizico-kineto –terapeutic
- Imobilizarea coloanei cervicale în guler cervical, tip Philadelphia, prin imobilizare reducându-se mișcările coloanei cervicale. Astfel, organismul poate repara anumite defecte la nivelul discului intervertebral, urmare -diminuarea simptomatologiei – efect modest în hernia cervicală
- Tratamentul chirurgical al herniei de disc cervicale – s-au perfecționat mai multe tehnici chirurgicale de-a lungul anilor. Aceste tehnici, în prezent, se împart în 2 mari categorii: aborduri anterioare cervicale ( prin față) și aborduri posterioare cervicale (prin spate).
În abordul cervical anterior se practică incizia antero-laterală a gâtului, se pătrunde prin mușchii gâtului în planul din față al coloanei cervicale și se lucrează între esofag și trahee, care se află medial de incizie și artera carotidă și vena jugulară, situate lateral. Din acest moment, sub microscopul operator, microchirurgical se incizează și se scoate discul cervical herniat, se curăță platourile vertebrale cervicale de osteofite (ciocuri vertebrale), se curăță ieșirile nervilor de o parte și de alta, după care se introduce un dispozitiv în interiorul fostului disc. Dispozitiv ce poate fi: un cage (cușcă) din titan sau un material plasticat cu fire de ghidaj din titan sau poate fi un disc artificial.
Abordul cervical posterior este practic o incizie prin spatele gâtului, se dau mușchii din jurul coloanei la o parte și sub microscop operator se înlătură o porțiune de os din spatele coloanei.
În final, se ajunge din nou la discul cervical, care se scoate parțial de această dată și se eliberează ieșirea nervului.
Prin ambele metode, se înlătură discul compresiv și se eliberează nervul măduvei, ameliorând deci simptomatologia pacientului.
PERIOADA DE INTERNARE
1-2 zile postoperator, pacientul se recuperează rapid, el putând să se deplaseze și să efectueze activități autonome la câteva ore postoperator.
PROGNOSTICUL RECUPERATOR
Prognosticul recuperator este bun postoperator, majoritatea pacienților se pot întoarce relativ repede la serviciu și pot fi apți profesional la două, trei săptămâni de la operație, cu mențiunea că trebuie să evite eforturile fizice mari, statul in picioare prelungit și vor purta un guler moale timp de 1-2 luni. Excepție fac sportivii de performanță sau cei a căror muncă implică efort susținut: schiori, alpiniști utilitari, care se vor reinsera profesional la câteva luni.
Pacienții vor efectua controale periodice clinice și imagistice la o lună, 3 luni, 1 an, unde va fi studiată evoluția implantului introdus la nivelul spațiului discal, în cazul abordurilor cervicale anterioare.
CONCLUZII
Deși o afecțiune sever dizabilitantă pentru pacienți, hernia de disc cervicala beneficiază, datorită evoluției tehnicilor microchirurgicale, de o rezolvare rapidă și eficientă, cu ameliorarea clară a simptomatologiei, scăderea necesarului medicamentos postoperator și rapida reinserție socială și profesională a pacienților.
