Sub 5% din persoanele cu probleme de greutate prezintă o dereglare a hormonilor tiroidieni, estimează specialiştii. Tiroida, o glandă endocrină care are forma unui fluture şi care este situată la baza gâtului (sub mărul lui Adam), joacă un rol foarte important în procesele metabolice din organism. Doi din cei trei hormoni pe care-i secretă, tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3) – cel de-al treilea fiind calcitonina, influenţează arderile: le accelerează sau, după caz, le diminuează. Se înţelege deci că dereglarea nivelului acestor doi hormoni va avea repercusiuni asupra greutăţii. Însă nu atât de mult precum se crede.
Adeseori, persoanele supraponderale şi cele obeze au convingerea că în spatele problemei cu greutatea se ascunde o dereglare a glandei tiroide. Deficitul de hormoni tiroidieni, afecţiune care poartă numele de hipotiroidie, este cel care duce la îngrăşare. „Insuficienţa hormonilor poate fi un factor favorizant al creşterii în greutate, însă nu şi al obezităţii. Persoanele care suferă de hipotiroidie iau în greutate între două şi cel mult cinci kilograme”, potrivit profesorului doctor Constantin Dumitrache, medic primar endocrinolog de la Clinica Gral Medical, din Bucureşti. De altfel, hipotiroidia scade pofta de mâncare, pentru că încetineşte metabolismul. Uneori, această tulburare a tiroidei poate să nu ducă deloc la îngrăşare. Acest lucru se întâmplă în formele uşoare ale bolii, când valorile hormonilor tiroidieni nu sunt cu mult sub limita normală. Specialistul mai precizează că aceste kilograme în plus nu sunt ţesut adipos, ci o retenţie de apă. Ea este cauzată de acumularea excesivă a unor substanţe numite mucopolizaharide hidrofile în stratul mijlociu al pielii, numit derm. Aceste substanţe au rolul de a menţine apa în piele, cu scopul de a asigura hidratarea optimă a acesteia
Variaţiile de kilograme acumulate care există de la un bolnav la altul depind de cantitatea de sare şi de lichide consumate. Retenţia apei se face întotdeauna treptat, aşa încât excesul ponderal nu este vizibil dintr-o dată pe cântar. „Problema în hipotiroidie este că retenţia de apă poate să afecteze organe importante, cum ar fi inima. Este suficientă retenţia unei cantităţi mici de apă pentru ca funcţia cardiacă să fie afectată. Membrana sinovială a articulaţiilor poate să fie şi ea afectată de infiltraţiile apei”, spune prof. dr. Dumitrache. Potrivit specialistului, retenţia de apă poate fi observată pe chipul bolnavului, el având faţa şi pleoapele umflate, precum şi pe limbă, care este crescută în volum şi pe marginile ei pot fi observate amprentele dinţilor. Tocmai pentru că hipotiroidia nu duce la o acumulare importantă de kilograme, îngrăşarea este o manifestare destul de puţin evidentă.
Potrivit specialistului, retenţia de apă poate fi observată pe chipul bolnavului, el având faţa şi pleoapele umflate, precum şi pe limbă, care este crescută în volum şi pe marginile ei pot fi observate amprentele dinţilor. Tocmai pentru că hipotiroidia nu duce la o acumulare importantă de kilograme, îngrăşarea este o manifestare destul de puţin evidentă. Printre simptomele acestei boli endocrine există unele mult mai vizibile şi mai supărătoare pentru bolnavi: piele aspră şi rece, intoleranţă la frig, oboseală, somnolenţă, răguşeală, păr uscat şi care cade în cantitate mai mare decât de obicei, dereglări ale menstruaţiei, lentoare în mişcări şi probleme de memorie (care sunt, de fapt, cauza capacităţii intelectuale mai scăzute observate la unii bolnavi). Impresia că bolnavul a luat în greutate poate fi dată de balonare şi de constipaţie, care se numără, de asemenea, printre manifestările acestei boli. Lipsa de energie a celor care suferă de hipotiroidie contribuie, indirect, la creşterea în greutate, pentru că, adeseori, le transformă în persoane sedentare.
Toate aceste simptome dispar când bolnavul primeşte un tratament de substituţie hormonală. „Dar un bolnav hipotiroidian supraponderal nu trebuie să se aştepte la o slăbire spectaculoasă după tratament”, menţionează medicul endocrinolog. Dozele de hormoni trebuie apreciate foarte exact, pentru fiecare bolnav în parte, întrucât administrarea lor în exces poate provoca tulburări de ritm cardiac, agitaţie, tremur, tranzit intestinal accelerat şi alte neplăceri.
Insuficienţa hormonilor tiroidieni duce la acumularea de grăsime, însă nu sub piele, ci în circulaţia sangvină. Hipotiroidia provoacă o încetinire a metabolismului, inclusiv a celui al grăsimilor. În consecinţă, apar creşteri ale nivelului colesterolului şi trigliceridelor. Acestea sunt mult mai periculoase decât excesul ponderal. Un nivel crescut al grăsimilor în sânge înseamnă un risc mai mare de boli cardiovasculare.
Hipotiroidia afectează de cel puţin două ori mai multe femei decât bărbaţi. Motivul este că hormonii tiroidieni sunt sensibili la fluctuaţiile hormonale date de sarcină şi de menopauză. Tulburarea endocrină este mai frecventă şi la persoanele vârstnice. Secreţia hormonilor tiroidieni scade odată cu îmbătrânirea, deopotrivă la femei şi la bărbaţi.
