Din cuprinsul articolului
O femeie de 37 de ani din Spania a primit dreptul la o pensie de invaliditate pe viață, după ce o instanță a confirmat că starea ei de sănătate nu îi mai permite să lucreze. Suma stabilită ajunge la 2.773,76 de euro pe lună, echivalentul a 100% din baza de calcul, potrivit hotărârii pronunțate de Tribunalul Superior de Justiție din Castilla-La Mancha, citată de El Comercio.
Cazul atrage atenția nu doar prin valoarea pensiei, ci și prin diagnosticul care a stat la bază: encefalomielita mialgică, o afecțiune cunoscută și sub numele de sindrom de oboseală cronică, despre care mulți pacienți spun că este greu de demonstrat și adesea contestată.
Boala care nu se vede, dar blochează complet viața
Femeia lucra ca asistent administrativ cu atribuții IT. În 2023, o comisie de evaluare a constatat că suferă de encefalomielită mialgică, o boală caracterizată prin:
-
oboseală extremă care nu dispare după odihnă
-
dificultăți de concentrare („ceață mentală”)
-
dureri de cap
-
sensibilitate crescută la lumină
Deși simptomele îi afectau deja capacitatea de muncă, Instituto Nacional de la Seguridad Social a respins inițial ideea unei incapacități totale.
Situația s-a schimbat în instanță. Un tribunal din Ciudad Real a analizat cazul și, pe baza expertizelor medicale, a decis în 2024 că femeia se află în incapacitate permanentă absolută.
„Nu putea face nimic în afară de autoîngrijire”
Judecătorii au descris o stare severă, în care viața de zi cu zi era puternic limitată. Potrivit motivării, femeia nu mai putea:
-
să iasă din casă în mod constant
-
să conducă
-
să susțină o activitate profesională cu ritm normal
Instanța a reținut că nivelul de epuizare fizică și mentală permitea doar activități de bază, legate de îngrijirea personală. În aceste condiții, concluzia a fost că nu mai poate lucra „cu efortul și constanța necesară” într-un loc de muncă obișnuit.
Ce înseamnă „incapacitate permanentă absolută” în Spania
În sistemul spaniol, acest grad de invaliditate este acordat atunci când o persoană nu mai poate desfășura nicio activitate profesională. Beneficiarul primește o pensie echivalentă cu salariul de referință, iar plata este pe viață, cu ajustări în funcție de inflație.
Decizia nu este încă definitivă și poate fi atacată la Tribunalul Suprem al Spaniei.
O boală recunoscută, dar încă disputată
Encefalomielita mialgică rămâne una dintre cele mai controversate afecțiuni din medicina actuală. Organizația Mondială a Sănătății o clasifică drept boală neurologică, însă diagnosticul este dificil, pentru că nu există un test unic care să o confirme.
Centers for Disease Control and Prevention descrie boala printr-un simptom central: agravarea stării după efort fizic sau mental, fenomen numit „post-exertional malaise”. Pacienții pot avea perioade în care funcționează aproape normal, urmate de episoade în care activități simple devin imposibile.
Studiile arată că impactul poate fi sever. O analiză publicată în The Lancet notează că o parte dintre pacienți ajung să fie complet dependenți de ajutor extern în fazele avansate ale bolii.
Hotărârea din Spania pune în prim-plan o problemă despre care se vorbește tot mai mult: recunoașterea bolilor „invizibile”. Sunt afecțiuni fără semne evidente la analizele standard, dar care pot afecta radical capacitatea de muncă.
În ultimii ani, cazuri similare au apărut și în contextul așa-numitului „long COVID”, unde simptomele persistente includ oboseală severă și probleme cognitive. National Institutes of Health a arătat că aceste manifestări pot avea mecanisme biologice comparabile cu cele din encefalomielita mialgică.
Ce rămâne de urmărit
Decizia instanței spaniole nu stabilește o regulă generală, dar arată că astfel de cazuri pot fi recunoscute juridic atunci când există documentație medicală solidă.
Pentru pacienți, este un semnal că simptomele pot fi luate în serios chiar și atunci când nu sunt vizibile. Pentru sistemele de sănătate și de asigurări, este un test dificil: cum evaluezi corect o boală care nu apare clar în analize, dar poate opri complet viața profesională.
