Cercetătorii au identificat două gene specifice care ne predispun la îngrăşare. Una dintre ele este responsabilă pentru acumularea ţesutului adipos la femei şi una pentru îngrăşarea bărbaţilor.
Se presupune că aproximativ o treime dintre femei au porţiune din ADN care duce la dezvoltarea ţesuturilor adipoase, ceea ce înseamnă că acestea au de două ori şi jumătate mai multe şanse de a se îngrăşa cu mai bine de 6 kilograme.
Descoperirea ar putea deschide calea pentru crearea testelor prin care să poată fi identificate femeile ce au acest risc.
Cercetătorii de la Universitatea din Maastricht au monitorizat timp de 10 ani 5000 de femei şi bărbaţi cu scopul de a observa fluctuaţiile pe care le înregistrau aceştia în greutate. La finalul studiului, specialiştii au realizat analize ADN pentru a căuta genele asociate cu obezitatea.
Astfel, ei au descoperit că toate femeile (dar nu şi bărbaţii) care luaseră în greutate de-a lungul celor 10 ani, aveau o versiune mutantă a unei gene numite MMP2. Cercetătorul Freek Bouwman a declarat că cel puţin 30% dintre femei au versiunea mutantă a genei MMP2.
Şi bărbaţii au propria lor „genă a îngrăşării” care îi determină să se hrănească cu alimente bogate în calorii. În cazul lor este vorba de o mutaţie a genei FTO, care îi face să fie de două ori mai predispuşi la îngrăşare. Poreclită şi „gena junk food”, aceasta creşte poftele pentru alimentele dulci şi grase, iar bărbaţii care o au pot mânca cu aproximativ 100 de calorii în plus la o masă, comparativ cu cei care nu au această mutaţie. În acest ritm, la finalul săptămânii , bărbaţii în cauză acumulează 2.100 de calorii consumate în plus, echivalentul unui necesar zilnic.
FTO şi MPP2 ar putea să fie specifice unui anumit sex deoarece activitatea lor este controlată de hormonii sexuali.
În timpul Congresului European împotriva Obezităţii, din Liverpool, specialiştii au explicat că noile constatări ar putea ajuta la identificarea persoanelor care au tendinţa de a se îngrăşa iar după ce au ţinut regim.
Cu toate acestea, profesorul John Wilding, de la Asociaţia pentru Studierea Obezităţii, din Marea Britanie, a declarat că nu putem da vina doar pe gene. „Pe oameni ar trebui să îi preocupe ceea ce mănâncă. Nu îţi poţi schimba genele, dar îţi poţi schimba comportamentul”, a explicat acesta.
