Din cuprinsul articolului
Mai mult de jumătate dintre persoanele cu diabet de tip 2 au deficit de vitamine și minerale esențiale, potrivit unei analize ample care a inclus peste 52.000 de participanți din mai multe țări.
Cele mai frecvente lipsuri identificate sunt vitamina D, vitamina B12 și magneziul, nutrienți implicați direct în funcționarea sistemului nervos, metabolismul energetic și reglarea glicemiei.
Rezultatele, publicate în aprilie 2026, aduc în prim-plan o componentă mai puțin discutată în managementul diabetului, care se concentrează de regulă pe carbohidrați, insulină și medicație.
Datele care schimbă imaginea de ansamblu
Analiza a inclus 132 de studii publicate între 1998 și 2023, cu un total de 52.501 adulți diagnosticați cu diabet de tip 2. Cercetătorii au evaluat statusul micronutrienților pe baza analizelor de sânge și au urmărit frecvența deficiențelor.
Rezultatele sunt consistente:
-
peste 45% dintre pacienți aveau multiple carențe nutriționale
-
aproximativ 40% dintre cei cu complicații prezentau deficite
-
femeile erau mai frecvent afectate decât bărbații
Cea mai răspândită problemă a fost deficitul de vitamina D, prezent la peste 60% dintre participanți. Magneziul a ocupat locul al doilea, cu aproximativ 42%, iar vitamina B12 a fost identificată la aproape 29% dintre pacienții tratați cu metformin, unul dintre cele mai utilizate medicamente în diabet.
De ce contează aceste carențe
Vitamina D, vitamina B12 și magneziul sunt implicate în procese care depășesc simpla nutriție.
Vitamina D influențează sensibilitatea la insulină și răspunsul inflamator. Nivelurile scăzute au fost asociate în studii europene cu un control glicemic mai slab.
Vitamina B12 este esențială pentru funcționarea sistemului nervos. Deficitul poate accentua neuropatia diabetică, una dintre cele mai frecvente complicații ale bolii. În cazul persoanelor care iau metformin pe termen lung, absorbția acestei vitamine poate scădea.
Magneziul participă la reglarea glicemiei și la funcționarea normală a mușchilor și nervilor. Nivelurile reduse au fost corelate cu rezistența la insulină și un risc mai mare de complicații cardiovasculare.
Cauză sau consecință
Cercetătorii nu pot spune cu certitudine dacă aceste deficiențe contribuie la apariția diabetului sau dacă boala favorizează apariția lor. Legătura este însă clară.
În paralel, datele din populația generală arată că aceste carențe sunt frecvente chiar și în absența diabetului. Estimările indică faptul că aproximativ un sfert dintre adulți au deficit de vitamina D, iar aproape jumătate nu ating aportul optim de magneziu. Pentru vitamina B12, procentele variază în funcție de vârstă și capacitatea de absorbție.
Aceste suprapuneri sugerează că stilul de viață și alimentația joacă un rol important în ambele direcții.
Ce spun ghidurile și practica medicală
Societățile europene de diabet recomandă monitorizarea periodică a vitaminei B12 la pacienții tratați cu metformin și evaluarea statusului nutrițional în cazul celor cu evoluție dificilă.
În practică, testarea micronutrienților nu este realizată sistematic, deși poate oferi indicii utile pentru ajustarea tratamentului și prevenirea complicațiilor.
Ce se schimbă în viața de zi cu zi
Pentru pacienți, concluzia nu înseamnă suplimente luate la întâmplare, ci o abordare mai atentă a alimentației și a monitorizării medicale.
Vitamina B12 se găsește în carne, pește, ouă și lactate, dar și în produse fortificate. Vitamina D provine în mare parte din expunerea la soare, iar în alimentație apare în peștele gras, gălbenușul de ou și unele produse îmbogățite. Magneziul este prezent în nuci, semințe, leguminoase, legume verzi și cacao.
Schimbările mici pot avea efect în timp. Înlocuirea băuturilor zaharoase cu apă, reducerea alimentelor ultraprocesate sau includerea zilnică a unor surse naturale de nutrienți sunt pași care pot fi susținuți pe termen lung.
De ce contează această descoperire
Diabetul de tip 2 afectează zeci de milioane de oameni în Europa, iar numărul cazurilor este în creștere. În acest context, orice element care poate îmbunătăți controlul bolii merită atenție.
Analiza aduce un mesaj simplu: echilibrul nutrițional nu este un detaliu secundar. În multe cazuri, el face diferența între un control stabil și apariția complicațiilor.
Pentru medici, rezultatele deschid o direcție clară de evaluare. Pentru pacienți, oferă un punct de plecare concret, ușor de înțeles și de aplicat.
