Din cuprinsul articolului
Până acum, se părea că răspunsul la întrebarea „Ce ar trebui să fac în caz de disbioză?”, a fost recomandarea legată de administrarea unor probiotice ale căror bacterii probiotice refac echilibrul microbiotei noastre intestinale.
Părea rezonabil, dar! Cercetările contemporane au demonstrat că microbiomul uman este strict individual și unic. Fiecare dintre noi are propria sa compoziție de microorganisme, dezvoltată în timp, care ar putea fi numită „carte de identitate microbiană”.
Chiar și gemenii identici formează propriul lor microbiom diferit. Microbiomul este un ecosistem complex și echilibrat, în strânsă interacțiune cu organismul nostru și mediul, jucând un rol important atât in menținerea sănătății organismului nostru cât și in refacerea acestuia. Și firesc au apărut întrebări.
Ar putea fi creat un complex de bacterii probiotice care să fie potrivite pentru toată lumea? „Propriile noastre” bacterii vor permite coexistența cu bacteriile probiotice „străine” administrate? Oare nu va reacționa sistemul imunitar la bacteriile probiotice care sunt „străine” organismului nostru? Bacteriile probiotice administrate vor găsi condiții favorabile pentru dezvoltarea lor în tractul nostru intestinal?
Și dacă răspunsurile sunt negative, atunci ce am putea face?
Da, într-adevăr răspunsurile sunt negative. Dar o dată ce întrebările au răspunsuri, este doar o chestiune de timp pentru rezolvarea problemelor apărute de către știința. Și problemele sunt deja rezolvate.
Așadar!
De ce administrăm probiotice?
Pentru ca bacteriile lor probiotice să penetreze în intestine și să înceapă acolo „activitatea lor benefică”– producția de substanțe biologice active numite metaboliți, necesare atât pentru bunăstarea lor cât și pentru bunăstarea organismului în ansamblu. Chiar prin intermediul acestor metaboliți bacteriile mențin echilibrul propriei microbiote intestinale, suprima creșterea agenților patogeni, dezactivează toxinele și alergenii, susțin procesul de digestie, stimulează sistemul imunitar.
După administrarea probioticelor, procesul de producere a metaboliților ar putea începe după aproximativ 8-12 ore. Dar! Dacă sunt respectate mai multe condiții.
În primul rând, bacteriile probiotice ar trebuie să ajungă în intestine, într-o cantitate suficientă. Iar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, pentru că trebuie să depășească multe obstacole, create evolutiv pentru a combate microorganismele „străine”, precum saliva, acidul gastric și sucul biliar.
O foarte mare parte dintre ei nu le vor putea depăși și vor pieri. În al doilea rând, cele care ajung în intestine trebuie să găsească acolo condițiile necesare populației și nutrienții potriviți dezvoltării lor.
Acest lucru nu este atât de ușor, deoarece în intestine există diverse enzime, bacteriocine și tot felul de substanțe antimicrobiene create pentru a distruge bacteriile „străine”. Adică o mare parte dintre ele vor pieri. Iar consumul alimentelor cu nitrați, pesticide și antibiotice, precum și aportul de diferite medicamente, va suprima dezvoltarea celorlalte bacterii.
De asemenea, nu mâncăm întotdeauna alimente prietenoase cu bacteriile. Și în al treilea rând, bacteriile probiotice rămase ar trebui să fie biocompatibile cu organismul gazdă pentru a coexista cu acesta. Dar bacteriile probiotice administrate sunt „străine” organismului care le primește, precum bacteriilor ingerate cu alimente, fiind bio-incompatibile cu sistemul imunitar local și microbiota „nativă”.
Ca urmare, apare respingerea lor uzuală, ca și în cazul transplantului de organe și țesuturi donate, acestea fiind eliminate în tranzit din organism în mod natural. Ele trec prin intestine în tranzit, de obicei în 1-2 zile.
CONCLUZIE: datorita scurtei lor staționare în tractul intestinal, precum și condițiilor necorespunzătoare pentru dezvoltarea lor în acesta, probioticele produc o cantitate mică de metaboliți care nu ar putea exercita influența necesară asupra stării de bine a propriei microbiote și a macroorganismului în ansamblu.
Dacă nu probiotice, atunci ce anume?
Ei bine, în locul PRObioticelor, vine o nouă generație de produse probiotice numite POSTbiotice.
Postbioticele reprezintă tocmai acele substanțe biologic active (metaboliți) care sunt produse de bacteriile probiotice si care sunt necesare pentru bunăstarea organismului. Doar că sunt produse în afara organismului, într-un mediu care conține toți nutrienții și restul substanțelor necesare dezvoltării bacteriilor probiotice, în condiții excelente favorabile create pentru ele, fără a intra în conflict cu microbiota „nativă” și sistemul imunitar, fără a lupta cu acidul clorhidric, diverse enzime, bacteriocine și orice substanțe antimicrobiene.
Postbioticele nu conțin microorganisme vii, ci doar metaboliții lor secretați, fermentați și sintetizați și/sau lizatele și elementele lor structurale.
Mulți consideră că o nouă generație de produse înseamnă doar una anterioară ușor îmbunătățită. Un truc de marketing pentru a vinde la un preț mai mare. În acest caz, nu este așa.
Postbioticele nu sunt doar o nouă, ci și o generație inovatoare de preparate probiotice, fundamental diferite de probioticele. Postbioticele combină toate avantajele probioticelor, dar sunt lipsite de toate dezavantajele lor.
Prin aportul de postbiotice, organismul primește toți metaboliții pe care, în condiții ideale, propriile sale bacterii probiotice ar trebui să producă.Postbioticele nu au nevoie de condiții favorabile în tractul intestinal, nici de nutrienți specifici, nici de biocompatibilitate cu sistemul imunitar local.
Nici acidul clorhidric din stomac, nici diferitele enzime, bacteriocine și substanțe antimicrobiene din intestine nu afectează postbioticele. Mai mult, nici antibioticele, nici alte medicamente nu le-ar putea afecta.
Prin administrarea postbioticelor se menține echilibrul microbiotei intestinale proprii, se suprimă creșterea agenților patogeni, se susține procesul digestiv, toxinele și alergenii sunt dezactivați, sistemul imunitar este stimulat, starea generală a organismului este îmbunătățită.
Postbioticele sunt deosebit de eficiente pentru combaterea infecțiilor virale și în cazul administrării antibioticelor, precum și pentru diferite probleme gastroenterologice, dermatologice și imunologice.
În cele din urmă !Postbioticele ar putea fi naturale, adică cele care conțin substanțele bioactive naturale produse de tulpini bacteriene și sintetice, care conțin analogi sintetici sau copii ale substanțelor bioactive naturale.
Postbioticele sintetice, de regulă, conțin analogi sau copii ale unei fracțiuni foarte mici de metaboliți produși în mod natural. Ele sunt de obicei disponibile sub formă uscată – încapsulate sau sub formă de tablete.
Ele nu ar putea fi un analog demn al postbioticelor naturale. Ca și mierea artificială: aspectul, culoarea și gustul sunt aceleași, dar ceva nu este în regulă – lipsesc numeroasele ingrediente naturale.
Postbioticele naturale sunt lichide sau uscate. Cele uscate sunt de obicei încapsulate sau oferite sub formă de tablete. Cele lichide sunt de preferat, deoarece atunci când sunt uscate, multe dintre substanțele bioactive se pierd. În plus, lichidele sunt mai ușor absorbite de organism, acestea sunt.
