Din cuprinsul articolului
Marie avea 33 de ani și o viață pe repede-înainte. Lucra mult, creștea doi copii și, împreună cu soțul ei, își dorea al treilea. Totul părea firesc, până când trupul a început să trimită semnale confuze: schimbări de dispoziție, oboseală, scăderea libidoului.
„Viața mea era la 100.000 de volți. Credeam că e stres, că va trece”, își amintește ea în podcastul Bouffées de chaleur („Valuri de căldură”), realizat de moașa Anna Roy.
Câteva analize, trimiteri și consultații mai târziu, medicul i-a spus ceva ce nicio femeie de 33 de ani nu se așteaptă să audă: insuficiență ovariană prematură. Cu alte cuvinte, menopauză precoce.
„Nu am înțeles. Când am vrut copii, i-am avut. Nu mi-am pus niciodată întrebarea că asta s-ar putea întâmpla femeilor tinere. A fost ca și cum m-aș fi lovit de cincisprezece ani de viață.”
Pentru Marie, diagnosticul nu a fost doar medical, ci existențial. „Mi-a trebuit șase luni să pot vorbi despre asta cu prietenii. O parte din mine se simțea rușinată”, mărturisește ea.
Soțul ei a încercat să o protejeze prin umor, dar ea simțea absența complicității dinainte: „Cred că îl durea să mă vadă nefericită. M-a văzut renunțând la ideea celui de-al treilea copil.”
Citeste si…
Primul pas spre vindecare a fost scrisul. „Mi-a fost greu să o spun cu voce tare. Așa că i-am scris celei mai bune prietene. Reacția ei m-a ajutat enorm.”
În loc să se lase copleșită, Marie a ales să-și dea timp. „Mi-am spus că o să am grijă de mine. Am reînceput sportul. De un an, scriu un caiet de amintiri pe care îl voi da copiilor mei. Asta îmi face bine.”
Împreună cu soțul ei, se gândesc la adopție – un vis vechi, reluat acum cu o altă lumină. „Poate că menopauza m-a făcut să mă maturizez. Mă plac în rolul meu de mamă. Învățăm să încetinim ritmul și să fim recunoscători pentru ce avem.”
Împăcarea cu noul trup
Pentru multe femei, menopauza precoce aduce o dublă pierdere: biologică și identitară. Corpul se schimbă înainte ca mintea să fie pregătită. Marie recunoaște că drumul spre acceptare a fost lung:
„Astăzi, mă simt puțin mai bine. Nu pot spune că m-am împăcat complet, dar în general sunt bine. Trupul meu e altfel, dar tot al meu e.”
Povestea lui Marie nu este doar despre sfârșitul unei etape biologice, ci despre renaștere. Într-o societate care leagă feminitatea de fertilitate, ea a ales să-și rescrie propria definiție a feminității: „Poate că menopauza nu mi-a luat ceva, ci m-a obligat să mă regăsesc.”
Este, cum spune chiar ea, un „tsunami” care a dărâmat tot ce era nesigur – dar din care a ieșit mai conștientă, mai autentică, mai vie.
