Radiopelvimetrie

Metoda radiologica ce permite masurarea dimensiunilor bazinului la femeia gravida. Indicatii – Radiopelvimetria este indicata atunci cand exista indoieli in ce priveste dimensiunile pelvisului (bazinului), care trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite trecerea copilului in timpul nasterii, sau cand se suspecteaza o anomalie osoasa (anomalie a coloanei vertebrale, luxatia soldului, antecedent de fractura a bazinului). Ea mai este practicata atunci cand copilul se prezinta cu sezutul sau cand femeia gravida a suferit deja o cezariana in cursul unei sarcini precedente. Radiopelvimetria permite sa se stabileasca daca nasterea asteptata se va putea face fara riscuri pe cai naturale sau daca trebuie sa fie prevazuta o cezariana. Tehnica si desfasurare – Acest examen utilizeaza radiatii X si se practica fie in modalitatea de radiologie conventionala, fie cu ajutorul unui scaner cu radiatii X. In radiologia conventionala, examenul se realizeaza cat mai tarziu posibil, in luna a 5-a sau a 9-a de sarcina, fara pregatire. Examenul dureaza zece minute. Vezica trebuie sa fie goala. Pentru a evita o iradiere mai mare a fatului, radiologul limiteaza numarul cliseelor la trei, intr-o pozitie semisezanda, un altul in picioare si perfect din profil, ultimul in pozitie culcata si localizat pe spinele sciatice, urmarind sa se focalizeze la maximum radiatiile X pe acestea din urma. In cazul tomodensitometriei (scaner, cu radiatii X), pacienta este alungita pe spate, cu bratele in spatele capului. Sunt realizate doua clisee (fata si profil) dupa o tehnica de numerizatie si completate cu una sau doua sectiuni scanografice efectuate in planul axial. Masuratorile reale se efectueaza direct pe ecranul de comanda al scanerului.