Renunțarea la fumat poate fi un lucru mai simplu decât am fi crezut, iar aceasta este o veste minunată pentru persoanele care vor să scape cât mai repede de acest viciu periculos, una dintre cauzele celor mai grave boli din lume.
Un nou potenţial tratament pentru renunţarea la fumat şi-a dovedit eficacitatea în testele clinice efectuate pe şoareci de laborator, conform rezultatelor unui studiu publicat săptămâna aceasta de o echipă de oameni de ştiinţă americani, citat de agenţia Xinhua.
Specialiştii de la Scripps Research Institute, un centru de cercetare biomedicală american, au administrat şoarecilor dependenţi de nicotină o enzimă modificată genetic care a reuşit descompunerea acestei substanţe în fluxul sanguin, înainte ca aceasta să ajungă la creier.
Citeste si…
Tratamentul a redus rapid nevoia de nicotină a animalelor, a inversat simptomele de dependenţă ale acestora şi le-a ferit de recidivă când au fost expuse din nou la substanţă, se arată în concluziile studiului.
”Este o abordare foarte interesantă deoarece poate reduce dependenţa de nicotină fără a induce pofte şi alte simptome severe de sevraj şi funcţionează în fluxul sanguin, nu în creier astfel că efectele secundare ar trebui să fie minime”, a explicat Olivier George, cercetător principal şi profesor asociat la Scripps Research la centrul de cercetare cu sediul în San Diego.
Citeste si…
Potrivit estimărilor oamenilor de ştiinţă, circa 60% dintre persoanele care experimentează ţigările cu nicotină devin dependenţi de aceasta, iar circa 75% dintre fumătorii zilnici recidivează după ce renunţă la acest obicei, potrivit Agerpres.
Enzima numită NicA2-J1 este o versiune modificată genetic a unei enzime naturale produse de bacteria Pseudomonas putida.
Cercetătorii au modificat această enzimă pentru a-i optimiza eficacitatea, perioada în care se menţine în fluxul sanguin şi alte proprietăţi farmacologice.
În cadrul studiului recent, şoarecii de laborator au petrecut douăzeci şi una de ore pe zi, timp de douăsprezece zile, într-o încăpere unde au avut posibilitatea să acţioneze un mecanism ce declanşa infuzarea intravenoasă a unei doze de nicotină. Astfel, ei au învăţat să-şi administreze singuri această substanţă şi au devenit dependenţi de ea.
După douăsprezece zile rozătoarele au avut acces la nicotină doar o dată la patruzeci şi opt de ore, ceea ce a determinat declanşarea simptomelor de sevraj între momentele de infuzare a substanţei şi a dus la creşterea dozei administrate, un indiciu clasic ce trădează agravarea dependenţei.
Şoarecii care au primit cea mai mare doză de NicA2-J1 (10 miligrame pe kilogram) au continuat să-şi administreze nicotină atunci când au avut ocazia, însă au prezentat un nivel foarte scăzut al moleculei în comparaţie cu rozătoarele din grupul de control care nu au primit enzima, conform rezultatelor studiului.
De asemenea, semnele de sevraj nicotinic, cum ar fi sensibilitatea la durere şi comportament agresiv, s-au redus în timpul perioadelor în care şoarecii nu au avut acces la nicotină în comparaţie cu cei din grupul de control care nu au fost trataţi cu enzima modificată.
În urma studiului recent publicat în jurnalul Science Advances, echipa de oameni de ştiinţă de la Scripps Research speră să efectueze teste clinice cu enzima modificată pe subiecţi umani.
