Din cuprinsul articolului
- Friptura de miel este una dintre cele mai celebre bucate de pe masa românilor cu ocazia Sărbătorilor Pascale. Chef Sorin Bontea a prezentat într-un vidioclip pas cu pas cum pregătește o friptură delicioasă și suculentă pentru masa de Paște.
Ingrediente și modul de preparare
Ingrediente:
- 4-5 căței de usturoi;
- Piper boabe;
- Aproximativ 300 ml de vin roșu sec;
- Foi de dafin;
- Puțină apă;
- Ulei de măsline;
- sfeclă și jumătate;
- țelină;
- 4 morcovi;
- păstârnac;
- Cimbru;
- Miere;
- Sare;
- Piper;
- Pulpă de miel.
Mod de preparare:
Pentru început trebuie să condimentați cu sare și piper pulpa de mie, care trebuie așezată într-o tavă. Apoi, carnea de miel trebuie rulată și legată cu sfoară. Pentru gust, adăugăm în tavă usturoiul, piperul boabe și circa 300 ml de vin roșu sec, foi de dafin și puțină apă. Pentru a prinde crustă este necesar să ungem pulpa cu ulei de măsline.
Verdețurile și legumele, care sunt așezate într-o altă tavă, trebuie condimentate cu sare, piper măcinat și cimbru. Mai apoi trebuie să adăugăm aproximativ 200 ml de ulei de măsline și miere. În continuare trebuie să amestecăm și să băgăm la cuptor legumele în același timp cu carnea de miel. Cele două preparate se țin la cuptor, la 160-170 de grade, cel puțin o oră.
Simbolul mielului pe masa de Paște
Simbolul mielului este strâns legat de ideea de sacrificiu – jertfirea unui animal atât de blând și nevinovat este ofranda supremă care poate fi oferită divinității pentru mântuire și iertarea păcatelor.
Tradiția sacrificării mieilor exista la evrei cu mult înaintea nașterii lui Iisus ca semn de prețuire față de Dumnezeu. Acest simbol a fost preluat și de creștini, Sfântul Ioan Botezătorul numindu-l pe Cristos “Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”.
Mai mult, hazardul a făcut ca patimile, moartea și învierea lui Iisus sa se petreacă exact în perioada în care evreii sărbătoreau Paștele iudaic (care are o cu totul altă semnificație spirituală față de Paștele creștinilor) sacrificând un miel – un alt motiv pentru care acest obicei a fost împrumutat și perpetuat de milenii.
În tradiția creștină a românilor, tăierea mieilor de Paște avea un caracter de profundă solemnitate și purificare spirituală. Cel care era desemnat să înjunghie nevinovatele animale trebuia să fie un om cinstit, respectat de comunitate, iar în ziua sacrificiului acesta trebuia să se spele, să se bărbierească și să poarte haine curate. El făcea semnul crucii cu cuțitul deasupra animalului pentru a marca semnificația ritualică a gestului său.
După ospăț, oasele mielului nu erau niciodată aruncate la gunoi sau la câini, ci erau îngropate la rădăcina unui copac tânăr.
