Din cuprinsul articolului
Sarcina biochimică. Ai trecut prin diverse tratamente, ai depășit procesul de stimulare ovariană, puncție, embriotransfer și ai ajuns la momentul mult așteptat: testul de sarcină. După un carusel de emoții marcat deopotrivă de anxietate și speranță, cele două liniuțe roz își fac apariția, ba chiar testul de sânge confirmă vestea bună. Simți că ești în al nouălea cer – ai obținut sarcina!
Din păcate, se întâmplă deseori ca bucuria să fie trecătoare, deoarece sarcina se dovedește a fi una biochimică. De ce se întâmplă acest lucru și, mai important, se poate face ceva pentru a preveni acest lucru?
Oferă răspunsuri la aceste întrebări dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.
Sarcina biochimică, prezentă în cel puțin 50% din cazuri
În termeni medicali, sarcina biochimică este definită ca un avort spontan survenit timpuriu, de regulă în primele 5 săptămâni de la concepție, aproximativ în același timp cu perioada menstruală așteptată.
O sarcină chimică poate fi confirmată de testele normale de sarcină sau de analiza de sânge beta-HCG (valoarea crește inițial, dar nu reușește să își mențină ascensiunea sau scade brusc), dar nu va fi vizibilă ecografic, deoarece sacul gestațional nu se formează, deci embrionul se oprește din evoluție.
În afară de apariția unei sângerări și a unor crampe care pot fi trecute cu vederea, nu există alte semne sugestive ale sarcinii biochimice.
Tocmai din aceste motive, femeile care reușesc să conceapă pe cale naturală se confruntă deseori cu acest tip de avort spontan fără să știe – se estimează că sarcina biochimică survine în aproape 50-75% din cazuri –, pentru că nu fac regulat teste de sarcină sau analize de sânge, spre deosebire de cuplurile care trec prin procesul FIV.
Nu este necesară intervenția medicală după o sarcină biochimică, deoarece produsul de concepție este eliminat de la sine, sub forma unor cheaguri de sânge.
Care sunt cauzele sarcinii biochimice
Deși nu se cunoaște cu certitudine cauza sarcinii biochimice, există anumiți factori care pot crește riscul acestui fenomen. Printre aceștia se numără:
- vârsta (peste 35 de ani)
- dezechilibrele hormonale
- tulburările de coagulare a sângelui
- disfuncțiile tiroidiene
- bolile autoimune (ex: lupus)
- diabetul
- infecțiile cu transmitere sexuală
- calitatea scăzută a embrionului (mutațiile genetice)
- cantitatea mică de foliculi (AMH scăzut)
- grosimea inadecvată a endometrului
- anomalii ale uterului
- endometrioza
- sindromul ovarelor polichistice
- fibromul uterin
- trompele înfundate cu lichid (hidrosalpinx)
Totuși, un studiu arată un aspect interesant, și anume că sarcinile biochimice tind să apară într-o proporție mai redusă la femeile care trec prin FIV față de cele care rămân însărcinate pe cale naturală, o posibilă explicație fiind faptul că sunt selectați embrionii „cei mai buni” iar femeile respective urmează anterior tratamente pentru diverse patologii ginecologice.
Dacă ai trecut printr-o sarcină biochimică, e important să știi să acesta nu este neapărat un semn că nu mai poți să rămâi însărcinată. Totuși, dacă ai în mod repetat sarcini biochimice, nu ezita să ceri sfatul specialistului în infertilitate, care va recomanda anumite investigații pentru a încerca să afle posibilele cauze care duc la acest rezultat nedorit și, implicit, tratamentele potrivite.
