Din cuprinsul articolului
Cancerul ovarian reprezintă o provocare majoră în domeniul sănătății femeilor, fiind adesea denumit „ucigașul tăcut” din cauza simptomelor sale subtile și ușor de ignorat. În fiecare an, peste un sfert de milion de femei din întreaga lume primesc acest diagnostic crunt, însă doar 45% dintre ele reușesc să supraviețuiască mai mult de cinci ani.
Cu toate acestea, dacă boala este depistată în stadiu incipient și localizat, rata de supraviețuire la cinci ani crește dramatic, ajungând la 93%. Din păcate, doar aproximativ 15% din cazuri sunt identificate devreme, ceea ce subliniază importanța conștientizării și recunoașterii timpurii a simptomelor.
Simptomele înșelătoare ale cancerului ovarian
Unul dintre principalele motive pentru care cancerul ovarian este diagnosticat târziu este reprezentat de simptomele sale înșelătoare, care sunt adesea confundate cu afecțiuni mai puțin grave, cum ar fi tulburările gastrointestinale sau problemele digestive comune. Deși aceste simptome pot părea inofensive, ele pot fi indicii timpurii ale unei probleme mult mai serioase.
Simptomele frecvent asociate cu cancerul ovarian includ:
– Creșterea circumferinței abdominale și balonare persistentă: Balonarea care durează mai mult de câteva săptămâni și nu dispare poate fi un semn de alarmă.
– Senzația de sațietate precoce: Dacă te simți plină după ce ai mâncat doar o cantitate mică de mâncare, acesta ar putea fi un simptom important.
– Dureri abdominale: Durerile localizate în zona pelvină sau abdominală, care nu au o cauză aparentă, trebuie investigate de un specialist.
– Necesitate frecventă de a urina: Nevoia crescută de a urina sau senzația de urgență urinară poate fi, de asemenea, un semn al cancerului ovarian.
Dr. Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), recomandă femeilor să consulte medicul de familie dacă experimentează aceste simptome timp de mai mult de trei săptămâni. De asemenea, este esențial să informați medicul dacă aveți antecedente familiale de cancer ovarian, deoarece acest lucru poate influența riscul personal.
Factori de risc pentru cancerul ovarian
Anumite femei sunt mai predispuse să dezvolte cancer ovarian din cauza unor factori de risc specifici:
1. Vârsta: Majoritatea cazurilor sunt diagnosticate după vârsta de 55 de ani, în perioada menopauzei.
2. Istoric familial: Femeile care au două sau mai multe rude apropiate (din partea tatălui sau a mamei) diagnosticate cu cancer ovarian, de sân, de colon sau de uter prezintă un risc crescut.
3. Ereditate: Mutațiile genetice, în special cele ale genelor BRCA1 și BRCA2, sunt strâns legate de un risc crescut de cancer ovarian.
4. Alți factori: Obezitatea, absența sarcinilor, neutilizarea pilulelor contraceptive, menstruația precoce (înainte de 12 ani) și menopauza târzie sunt factori care pot crește riscul de a dezvolta această boală.
Informații esențiale despre cancerul ovarian
1. Orice femeie poate dezvolta cancer ovarian. Deși anumite grupuri sunt mai expuse, niciuna nu este complet imună la această boală.
2. Cunoașterea simptomelor și accesarea timpurie a îngrijirii medicale pot salva vieți. Cu cât boala este depistată mai devreme, cu atât șansele de supraviețuire sunt mai mari.
3. Diagnosticarea precoce este cheia. Atunci când cancerul ovarian este detectat în stadii incipiente, șansele de supraviețuire cresc semnificativ.
4. Cancerul ovarian este adesea diagnosticat în stadii avansate. Acest lucru se datorează în mare parte simptomelor sale subtile și nespecifice.
5. Testul Babeș-Papanicolau nu depistează cancerul ovarian. Acest test este destinat detectării cancerului de col uterin, nu celui ovarian. Este important ca femeile să fie informate corect și să nu se bazeze exclusiv pe acest test pentru evaluarea sănătății ovariene.
În concluzie, deși cancerul ovarian este o boală gravă și dificil de detectat, educația și conștientizarea sunt esențiale pentru diagnosticarea precoce și creșterea șanselor de supraviețuire. Este vital ca femeile să fie atente la semnalele corpului lor și să consulte medicul atunci când apar simptome neobișnuite, mai ales dacă persistă pe o perioadă îndelungată.
