Din cuprinsul articolului
Sindromul Havana recunoscut oficial de SUA. Președintele Biden a semnat, în urmă cu o săptămână, proiectul Legea Havana. Au apărut acum mărturiile diplomaților și spionilor americani afectați.
Casa Albă a emis recent un nou avertisment cu privire la Sindromul Havana către personalul de politici de la Pentagon. În acest avertisment li se spune ca imediat să plece din zonă de activitate și să raporteze orice experiență de presiune, sunet sau căldură în cap.
Sindromul Havana recunoscut oficial de SUA deși încă nu se știe cauza
Proiect de lege, semnat de președintele Biden, se vrea a spori sprijinul pentru oficialii americani care suferă de misteriosul sindrom neurologic cunoscut sub numele de Sindromul Havana.
„Funcționarii publici, ofițerii de informații, diplomații și personalul militar din întreaga lume au fost afectați de incidente sanitare anormale”, a spus Biden într-o declarație după semnarea proiectului de lege. „Unii se luptă cu leziuni cerebrale debilitante care și-au restrâns carierele de servire a națiunii noastre”.
Afecțiunea neurologică a fost denumită astfel din cauză că mai mulți americani care au lucrat în Cuba au raportat astfel de afecțiuni. Au fost suspectat regimul de la Havana pentru declanșarea acestei boli neurologice, însă, ulterior și alți oficiali din alte țări au manifestat afecțiunea lucru care a pus sub semnul întrebării ipoteza, mai ales că nu s-a putut demonstra ceva.
Acum au apărut în presă mărturii cutremurătoare a celor afectați de această boală misterioasă, care dărâmă teoriile unora că sindromul nu există, deși au fost dignosticate 200 de persoane, printre care și un copil dintr-o familie de americani detașată în misiune în Columbia.
Sindromul Havana povestit de americanii afectați
Diplomații americani afectați de Sindromul Havana au împărtășit unei jurnaliste de la NBC News simptomele traumatizante ale afecțiunii care le-a afectat sănătatea și le-a distrus cariera. Plângând, una din victime a respins categoric afirmațiile că boala nu există.
Tina Onefur, Kate Husband și partenerul soțului Doug Ferguson lucrau pentru Departamentul de Stat al SUA, într-o clădire din Havana, capitala Cubei.
Sindromul a apărut pentru prima dată la ambasada din Havana în 2016, cu multe luni înainte ca Onefur, soțul ei și prietenul lor Ferguson să fie diagnosticați. Acela a fost începutul. De atunci, Sindromul Havana a afectat peste 200 de americani din întreaga lume, în special diplomați și spioni.
În interviu pentru NBC News, difuzat în această săptămână, cei trei au descris în detaliu simptomele lor, care includ pierderea auzului, dureri de cap severe, probleme de memorie, amețeli. Analizele au arătat că aceștia suferă leziuni ale creierului, scrie și Daily Mail.
Tina Onefur, diagnosticată cu sindromul Havana, povestea că acum poate lucra doar două ore pe zi de acasă din cauza leziunilor cerebrale. Ea a spus că spăla vasele într-o noapte din martie 2017 la casa ei din Havana, Cuba, când s-a trezit brusc cu o durere cum nu mai întâlnise.
”Copiii se jucau la etaj și eu stăteam la fereastra bucătăriei și dintr-o dată am simțit că sunt lovită de ceva. Parcă aș fi fost apucată de o mână invizibilă și nu puteam face nicio mișcare. Oamenii nu înțeleg ce poate face acest tip de leziuni cerebrale ”
Aceasta, nereușind să-și oprească plânsul, a adaugat:
„Sunt patru ani și jumătate de dureri de cap chinuitoare, sunt patru ani și jumătate de când îmi pierd echilibrul, patru ani și jumătate de degradare a vederii. Este o leziune invizibilă”, a spus Tina Onefur despre boala care i-a schimbat viața.
Sindromul Havana declanșat la doi angajați ai ambasadei
Un alt caz este cel al cuplului Kate Husband și Doug Ferguson, doi americani din Michigan, care au locuit în Havana, în 2016. Ei lucrau în ambasada SUA, iar serile și nopțile le petreceau în casa lor comună din suburbie. Aceștia povestesc că, în perioada aceea, nopțile lor ar fi adesea întrerupte de un zgomot ciudat, puternic și pătrunzător care pare să vină din curtea lor.
„A fost persistent, cam la același nivel tot timpul”, a spus soțul despre sunetul strident, pe care nu au reușit niciodată să-l identifice, adăugând că era „foarte, foarte tare” și „nimic cu care să nu poți conviețui”.
Sindromul Havana declanșat de un atac asupra personalului diplomatic?
Ferguson a reușit să surprindă zgomotul misterios pe telefonul său și a redat înregistrarea în timpul interviului.
Sunetul înregistrării – un sunet de înaltă frecvență care seamănă într-o oarecare măsură cu un fluier de câine – este izbitor de asemănător cu un sunet redat într-o înregistrare făcută de o celebră agenție de presă în anul 2017, care a scos prima în atenția publicului acest sindrom.
Când a fost întrebat dacă alte persoane din cartierul lor au auzit aceleași sunete și au fost afectate de simptome similare, Doug Ferguson a spus că așa a auzit.
„În dreapta noastră, era o altă familie angajată a ambasadei, iar apoi oamenii din stânga noastră și de vizavi erau amândoi angajați ai ambasadei canadiene și toate persoanele din cele patru gospodării au fost diagnosticate.”
După ce a simțit o serie de simptome grave în următoarele luni, cuplul a fost examinat de neurologi la Universitatea din Pennsylvania. La începutul anului 2017, Ferguson a primit permisiunea de a se întoarce la muncă, dar soției lui medicii i-au pus diagnosticul de leziuni cerebrale și trecută pe tratament. Nici acum nu e recuperată.
Deși și-a reluat activitatea ambasada SUA la Paris, Doug Ferguson a mai dezvăluit în timpul interviului că încă suferă de probleme de echilibru asociate cu leziunile cerebrale, o senzație care ar declanșa crize violente de greață și o ceață care face dificile chiar și cele mai elementare sarcini.
„Sindromul Havana” și misterul microundelor. Armă a războiului rece?
Unii îl numesc un act de război, alții se întreabă dacă este o formă nouă și secretă de supraveghere – iar unii oameni cred că ar putea fi vorba doar de ipohondrie. Și totuși cine sau ce este responsabil pentru misteriosul sindrom?
Inițial, s-a speculat că guvernul cubanez – sau o fracțiune dură care se opune îmbunătățirii relațiilor – ar putea fi responsabil, având un anumit tip de armă sonică. Serviciile de securitate din Cuba, la urma urmei, fuseseră temătoare în legătură cu un aflux de personal american și țineau strâns controlul asupra capitalei. Această teorie a picat după ce cazurile s-au răspândit în întreaga lume.
Secretele Războiului Rece. Există legătură între ”Sindromul Havana”, ”Efectul Frey” și „Semnalul Moscova”
Recent, o altă ipoteză a apărut – cu rădăcini în secretele întunecate ale Războiului Rece și în care ciocnesc știința, medicina, spionajul și geopolitica.
Când James Lin, profesor la Universitatea din Illinois, a citit primele rapoarte despre sunetele misterioase din Havana, a suspectat imediat că microundele sunt responsabile. Ideea sa s-a bazat nu doar pe cercetarea teoretică, ci și pe experiența de primă mână. Cu câteva decenii mai devreme, auzise el însuși sunetele.
Încă din preajma celui de-Al Doilea Război Mondial au existat relatări despre faptul că oamenii puteau auzi sunete când un radar din apropiere a fost pornit și a început să trimită microunde în aer. În 1961, o lucrare a doctorului Allen Frey susținea că sunetele erau cauzate de interacțiunile microundelor cu sistemul nervos, ducând la termenul „Efectul Frey”. Dar cauzele exacte – și implicațiile – au rămas neclare.
În timpul Războiului Rece, știința a fost punctul central al rivalității intense a super-puterii. Chiar și zone cum ar fi controlul minții au fost explorate, pe fondul temerilor că cealaltă parte va avea un avantaj – și aceasta a inclus microundele.
Lin a văzut abordarea sovietică într-un centru de cercetare științifică din orașul Pușchino, lângă Moscova.
„Au avut un laborator foarte elaborat, foarte bine echipat”, spune el.
Dar experimentul lor a fost mai grosier. Subiectul stătea într-un butoi cu apă de mare sărată, cu capul în afară. Microundele erau lansate asupra creierului său. Oamenii de știință au crezut că microundele interacționează cu sistemul nervos și au vrut să îl interogheze pe Lin cu privire la punctul său de vedere.
Curiozitatea a mers în ambele sensuri, iar spionii americani au urmărit îndeaproape cercetările sovietice. Un raport din 1976 al Agenției de Informații pentru Apărare din SUA spune că nu a putut găsi nicio dovadă a armelor cu microunde în blocul comunist, dar agenția a aflat despre experimente în care microundele erau pulsate în gâtul broaștelor până când inima lor s-a oprit.
Raportul arată, de asemenea, că SUA erau îngrijorate că microundele sovietice ar putea fi utilizate pentru a afecta funcțiile creierului sau pentru a induce sunete pentru efect psihologic.
„Cercetarea lor internă privind percepția sunetului are un potențial mare de dezvoltare într-un sistem de dezorientare sau perturbare a tiparelor de comportament ale personalului militar sau diplomatic”, se arăta în raport.
Interesul american era mai mult decât defensiv. James Lin face uneori referire la lucrările secrete ale SUA asupra armelor în același domeniu.
Un alt exemplu este faptul că timp de aproape un sfert de secol, ambasada SUA de la Moscova a fost expusă unui fascicul larg, insesizabil, de microunde de nivel scăzut. A devenit cunoscut sub numele de „semnalul Moscova”. Dar majoritatea celor care lucrau acolo nu știau nimic.
