Din cuprinsul articolului
De această stațiune balneară, care a renăscut întâmplător, se pomenește de pe vremea domnitorului Matei Basarab. Lacul balnear dispune de apă sărată cu un conținut ridicat de sulfat, clorură de sodiu și magneziu și este alimentat de izvoare subterane tămăduitoare.
Situat la jumătatea distanței dintre București și mare, complexul constituie un parc natural cu vegetație bogată, un lac și plaje cu nisip fin. Este o oază de verdeață care se extinde pe zeci de hectare, în mijlocul Bărăganului însorit și bătut de vânt. Adevărata comoară se află însă pe fundul lacului Amara: este vorba de 130 de hectare de nămol sapropelic, ce conține substanțe chimice benefice pentru organismul nostru.
Stațiunea din inima Bărăganului adăpostește o adevărată comoară
Cele mai multe teste pentru descoperirea calităților chimice ale lacului Amara au fost realizate de omul de știință Petru Poni. Dumitru Seceleanu, unul dintre cei mai bogați moșieri din Bărăgan, este considerat fondatorul stațiunii balneare Amara, care a devenit faimoasă pentru nămolul său miraculos. Fermierul interbelic a înființat unul dintre cele mai importante baze de tratament din România, asta după ce a fost vindecat de paralizie ca urmare a unui tratament pe bază de nămol.
Cea dintâi atestare documentară a lacurilor Amara și Fundata poate fi găsită într-un act emis la 8 august 1847. Doctorul județului Ialomița, Desborn Ștefanovici, solicita conducătorilor din regiune să întreprindă măsuri de popularizare a apelor minerale din lacurile situate nu departe de Slobozia.
Un moșier a reușit să își vindece paralizia mâinii drepte după un tratament cu nămol
La început o stațiune balneară cunoscută la nivel regional, Amara a cunoscut o popularitate din ce în ce mai mare la sfârșitul secolului al XIX-lea și a reînviat din întâmplare. De la începutul secolului al XX-lea a fost vizitată de mii de persoane care ajungeau să își vindece afecțiunile, chiar și din Capitală.
Moşierul Dumitru Seceleanu, originar din părţile Buzăului, valorifică la maximum potenţialul apelor lacurilor de la Amara, fiind marcat de o experienţă personală: conform memoriilor sale, în anul 1910 a reuşit să se vindece de o paralizie la mâna dreaptă după un tratament cu împachetări cu nămol sapropelic de la Amara. Din iniţiativa sa, se construiesc primele instalaţii balneare iar, pentru un leu de baie mii de oamenii s-au tămăduit graţie iniţiativei sale. (Georgeta Penelea Filitti, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, în 2004). În anul 1919 este ales senator de Ialomiţa, scrie EVZ.
