Din cuprinsul articolului
Un nou val de cercetări schimbă tot ce se știa despre riscurile reale de a dezvolta demență. Un studiu publicat în mai 2025, care a urmărit mii de americani timp de peste trei decenii, a estimat că probabilitatea ca o persoană să dezvolte demență între 55 și 95 de ani este de 42% — o cifră care urcă semnificativ în rândul femeilor, al persoanelor de culoare și al celor cu predispoziție genetică.
Însă un detaliu esențial rămâne deseori ignorat: stresul cronic. Potrivit unei analize recente semnate de Jennifer E. Graham-Engeland și Martin J. Sliwinski, profesori la Penn State University și cercetători în neuropsihologie, stresul de durată poate accelera declinul cognitiv și amplifica riscul de demență, inclusiv boala Alzheimer.
Nu e vorba de „un pic de stres”, ci de stresul care nu se mai termină
Toată lumea simte stres. Dar ceea ce contează, explică autorii studiului publicat pe The Conversation, este frecvența și durata acestor episoade. Cu cât sunt mai dese și mai persistente, cu atât impactul devine mai grav. Stresul cronic nu afectează doar dispoziția sau somnul, ci se infiltrează în procesele fiziologice care țin de memorie, atenție și reacții emoționale.
Mai mult, acest tip de stres tinde să se asocieze cu lipsa activității fizice, cu alimentația dezechilibrată și cu izolarea socială. Toți acești factori, recunoscuți deja ca fiind legați de declinul cognitiv, devin mai greu de controlat când organismul trăiește permanent în alertă.
Singurătatea și stresul formează un cerc vicios
Un aspect adesea trecut cu vederea este legătura dintre izolarea socială și stres. Mulți adulți în vârstă care trăiesc singuri resimt un nivel mai mare de anxietate zilnică. Asta afectează capacitatea de a menține o rutină sănătoasă și de a recunoaște la timp semnele timpurii ale degradării cognitive.
Un raport recent arată că un simplu mesaj, un apel telefonic sau chiar o interacțiune cu o persoană necunoscută — cum ar fi într-o cafenea sau într-o sală de așteptare — poate reduce impactul izolării. Cu toate acestea, prea puține strategii de prevenție a demenței includ astfel de măsuri aparent banale.
Stresul este prezent în toate fazele bolii, dar rareori apare în discuție
În prezent, există cel puțin 14 factori cunoscuți care influențează riscul de Alzheimer, conform Alzheimer’s Association. Printre ei: diabetul, depresia, nivelul educațional, activitatea fizică și dieta. Ce lipsește aproape complet din aceste recomandări? Gestionarea stresului.
Cercetările de la Penn State arată că stresul afectează funcția cerebrală, dereglează somnul, încurajează comportamentele nesănătoase și amplifică simptomele altor afecțiuni deja prezente. Cu toate acestea, ghidurile oficiale despre prevenția demenței menționează stresul, dacă o fac, abia în notele de subsol.
De ce contează locul unde trăiești
Oameni care locuiesc în zone dezavantajate, cu acces redus la servicii medicale sau la spații sigure pentru mișcare, sunt mai expuși stresului cronic și au șanse mai mici de a primi sprijinul necesar pentru o bătrânețe sănătoasă. Această inegalitate socială adâncește diferențele de risc între diverse categorii de populație.
Un alt studiu, publicat tot în 2025, a identificat 17 factori care se suprapun în apariția bolilor neurologice — de la accident vascular cerebral, până la depresie și demență. Printre ei, stresul apare constant, mai ales în comunitățile rurale și în rândul celor cu venituri mici.
Ce poți face, indiferent de vârstă
Vestea bună este că prevenția funcționează, iar multe dintre metode sunt accesibile. Iată câteva recomandări susținute de cercetători:
-
Dormi suficient. Lipsa somnului accelerează declinul cognitiv.
-
Fă mișcare zilnic. Plimbările sau mersul pe jos în locuri liniștite au efecte vizibile asupra sănătății mentale.
-
Găsește timp pentru discuții, chiar scurte. Convorbirile regulate reduc anxietatea.
-
Mănâncă echilibrat. Ce e bun pentru inimă e bun și pentru creier.
-
Vorbește cu un medic dacă observi schimbări în memorie, dispoziție sau capacitatea de concentrare.
Cercetătorii estimează că o întârziere de doar câțiva ani în apariția simptomelor de Alzheimer ar însemna economii de sute de mii de dolari per pacient și ani în plus de viață activă. Așadar, gestionarea stresului nu e o formă de „lux”, ci o intervenție practică, cu efecte directe.
Concluzie:
Nu trebuie să ai un diagnostic grav ca să începi să îți protejezi creierul. Ce alegi azi — din cum dormi, cum reacționezi la probleme sau cât de mult te conectezi cu ceilalți — poate influența ce vei putea face peste 10, 20 sau 30 de ani.
