Cele trei metode pentru depistarea timpurie a demenței și cel mai important simptom

Pentru depistarea timpurie a demenței există trei abordări principale: evaluarea clinică și neuropsihologică, imagistica cerebrală (structurală și funcțională) și examinarea markerilor biologici (lichid cefalorahidian/plasmă).

Prof. dr. Wilfried Lang, medic neurolog la Wiener Privatklinik a explicat într-un interviu exclusiv pentru doctorulzilei.ro cum poate fi diagnosticată demența prin teste cognitive și investigații avansate pentru a contribui la gestionarea și îngrijirea pe termen lung a pacienților, oferind perspective pentru tratamente viitoare și optimizând intervențiile precoce.

Teste pentru diagnosticarea timpurie a demenței

Doctorul Zilei: Cum de poate fi identificată demența în stadii timpurii?

Prof. dr. Wilfried Lang: Avem trei modalități de diagnosticare a demenței și a cauzei demenței: (1) evaluarea clinică și neuropsihologică, (2) imagistica cerebrală, atât structurală, cât și funcțională și (3) examinarea markerilor biologici (lichid cefalorahidian/plasmă).

În prezent, sunt disponibili biomarkeri în lichidul cefalorahidian pentru detectarea timpurie a neurodegenerării (nivel scăzut de Amiloid-beta-42, Tau, Phospho-Tau), iar markerii biologici plasmatici vor fi disponibili în comerț în cursul anului viitor.

În plus, avem posibilitatea de a detecta din timp modificările structurale și funcționale ale creierului prin imagistică avansată, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și măsurători ale fluxului sanguin cerebral regional prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET).

O altă posibilitate de a detecta neurodegenerarea înainte de apariția simptomelor este reprezentată de imagistica neinvazivă a markerilor biologici din creier prin examenul PET pentru evaluarea amiloidului cerebral. Recent, chiar și proteina tau poate fi imagistică prin PET.

Avem acces la măsurarea biomarkerilor din lichidul cefalorahidian și la imagistica structurală și funcțională a creierului (RMN, examenul PET pentru evaluarea amiloidului cerebral).

Cel mai sensibil simptom clinic este „uitarea”

– Care sunt primele semnele și simptomele ale demenței pe care pacienții și familiile ar trebui să le observe?

– Cel mai sensibil simptom clinic este „uitarea”. Aceasta este observată de cele mai multe ori nu de pacienții înșiși, ci de familii. Se observă o reducere a capacității de a memora și de a prelua informații noi: Ce am văzut la televizor cu o zi înainte? Ce trebuia să fac a doua zi.

„Uitare” repetată este în mare parte punctul de plecare. Dar există și alte forme de demență care pot avea simptome diferite la început: Capacitățile lingvistice (fluența verbală) pot scădea. Unii pacienți au „simptome de dexecuție”, ceea ce înseamnă că le este afectată capacitatea de a executa sarcini complexe.

– Ce tipuri de teste neuropsihologice sunt frecvent utilizate pentru evaluarea funcțiilor cognitive și memoriei, și când sunt recomandate?

– Există o gamă largă de teste neuropsihologice. Cel mai simplu este Mini Mental Scale Examination (MMSE). Acesta ajută la evaluarea orientării în diverse domenii, a funcției lingvistice, a memoriei verbale și a sarcinii de construcție vizuospațială. În Viena folosim adesea NTBV (Neuropsychological Test Battery Vienna), care testează atenția, limbajul, funcțiile executive, memoria, procesarea informațiilor verbale și spațiale.

Clinicienii efectuează teste simple, cum ar fi MMSE și sarcini spațiale simple („desenarea unui ceas”).

Testele neuropsihologice sunt standardizate. Acest lucru înseamnă că avem informații exacte despre performanța unui pacient în comparație cu persoanele sănătoase.

În 2024 ar putea fi disponibilă o nouă terapie pentru demență

– Testele cognitive sunt potrivite pentru toate tipurile de demență sau există particularități în funcție de tipul de demență suspectat?

– Trebuie să se utilizeze un set de examene multiple, distincte din punct de vedere psihometric, prezentate într-o singură administrare, care evaluează mai multe domenii ale funcțiilor cognitive, ale limbajului și ale memoriei.

– Care sunt factorii care pot influența rezultatele testelor cognitive și pot genera rezultate fals pozitive sau fals negative?

– Știm că depresia reduce funcțiile cognitive și memoria. În plus, tulburările de somn sunt relevante. Tulburările de somn, cum ar fi insomnia, apneea, sindromul picioarelor neliniștite, pot provoca somnolență în timpul zilei, ceea ce reduce cogniția.

– Odată ce rezultatele testelor cognitive sunt îngrijorătoare, care este următorul pas în procesul diagnostic și de tratament?

– Următorul pas ar fi să consultați un neurolog, care va depista depresia, tulburările de somn și va evalua funcțiile cognitive și de memorie prin teste simple. Următorul pas ar fi imagistica cerebrală și testarea neuropsihologică. De 25 de ani avem la dispoziție inhibitori ai colinesterazei și memantină pentru a trata boala Alzheimer. Cu toate acestea, efectul este limitat. În curând ar putea fi disponibile terapii țintite. Există o gamă largă de substanțe noi care se află în faza III de testare.

– Cum contribuie depistarea precoce a demenței la gestionarea și îngrijirea pe termen lung a pacienților, și ce resurse și opțiuni de tratament sunt disponibile în astfel de cazuri?

– În prezent, opțiunile de tratament se limitează la stilul de viață și la câteva medicamente (inhibitori de colinesterază/ memantină). Lecanemab, care este o terapie țintită pentru a elimina plăcile amiloide din creier, ar putea fi disponibil în 2024.