miercuri, octombrie 27, 2021

Vaccinarea în urmă cu 100 de ani. Victor Babeș. „Au vrut să se vaccineze persoanele inteligente”/ Noi făceam două injectiuni în regiunea pectorală la intervale de 6-8 zile.

Rata mortalității pandemiei

din 1918-1919 nu este cunoscută cu precizie. Dar se estimează că aproximativ 20-50% din populația de pe Terra din acel moment a suferit de această boală, letalitatea fiind între 2,5-5%, cu variații de la o țară la alta.

Gripa a putut ucide 25 milioane în primele 25 de săptămâni; în comparație, SIDA a ucis 25 de milioane în primii 25 de ani. Pentru comparație, pandemia actuală a ucis într-un an 1,8 milioane de persoane.

Victor Babeș. Somitate mondială

Victor Babeș s-a născut la 28 iulie 1854, la Viena. Tatăl său, Vincenţiu Babeş, a fost o personalitate a vieţii politice şi culturale din

Banat. Victor Babeș a fost un adevărat pionier în medicină şi biologia universală. A fost creatorul şcolii române de morfopatologie şi microbiologie. În 1895 a formulat principiul serovaccinării. A preparat în laboratorul său diverse săruri şi vaccinuri pentru prevenirea şi combaterea în masă a unor boli transmisibile şi a fost unul dintre promotorii activi ai medicinei sociale din România.

La Paris, Victor Babeş îl cunoaşte pe André Victor Cornil, titularul Catedrei de anatomie patologică, ce înfiinţase împreună cu Louis-Antoine Ranvier un institut şi publicase un tratat de histologie

patologică. În institutul lui A. V. Cornil, Victor Babeş stăruie, în cadrul lucrărilor curente, cu precădere asupra aspectului bacteriologic al cazurilor care i se prezentau. Victor Babeș, în colaborare cu Victor André Cornil, este autorul primului tratat de bacteriologie din lume (Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase) prin care a pus bazele moderne ale acestei științe.

În cadrul Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti – primul institut de cercetări ştiinţifice înfiinţat în România – a organizat, în 1888, al doilea centru de vaccinare

antirabică din lume, după cel creat de Louis Pasteur la Paris, după cum se menţionează în Dicţionarul „Membrii Academiei Române”.

De asemenea, este fondatorul școlii românești de microbiologie. Însemnările savantului Babeș sunt extrem de importante și elocvente pentru perioada care a trăit-o. Să vedem câteva însemnări ale acestuia.

Cum a fost schimbat destinul lui Victor Babeș? Despre viața sa și marile  descoperiri în medicină - Zenivers.ro

Victor Babeș, despre epidemiile de acum 100 de ani

„La București s-au vaccinat cei care sunt expusi de a fi infectati, măturătorii, spălătoresele, agenții sanitari, sergenții, etc. De multe ori m-am convins că administrațiunea și diferite persoane

influente au cautat să eludeze izolarea și dezinfecțiunea și au permis aglomerari de oameni și deschiderea bâlciurilor. În detrimentul luptei antiholerice. Va trebui deci crescută puterea executivă a medicului sanitar față de influențele politice”, scria în 1914 Victor Babeș, reputatul bacteriolog și morfopatolog român.

De ce refuzau oamenii să se vaccineze

În București, unde s-au injectat aproximativ 6.000 de persoane, majoritatea erau din aceia care prin starea lor socială erau la adapostul infecțiunii. Acele persoane cari erau amenințate, ca spălatărese, bucătarese și cealaltă populațiune a claselor de jos, aceștia nu s-au prezentat decât în mod excepțional la injectiuni”, scria Victor Babeș în lucrarea lui ”Studii asupra combaterii holerei”, apărută în 1914.

Victor Babeș: „O carantină ne-supravegheată”

„Nu voi intra în amănuntele combaterii holerei în armata din Bulgaria, și mă voi margini a vorbi de holeră care s-a ivit în România, odată cu întoarcerea cărăușilor. La sosirea mea, coloana cărăușilor nu a fost supraveghiată nici de serviciul sanitar al armatei, nici de cel civil. Abia după ce s-au ivit câteva cazuri de holeră printre cărăuși, s-a început a se lua măsuri și anume s-a injghebat o carantină chiar pe șosea în apropierea podului peste Dunăre.

O carantină ne-supravegheată. Care nu împiedeca nici contactul, nici aglomerarea. Efectul acestor stări de lucruri a fost că după începerea demobilizarii s-au infectat o mulțime de locuri prin intermediul cărăușilor. Demobilizarea, așa cum s-a făcut, fără a se avea în vedere sfaturile înșirate mai sus, trebuia fatalmente să dea naștere la propagarea infecțiunii la populațiunea țării”, scria reputatul bacteriolog și morfopatolog român Victor Babeș.

„Dacă se ținea seama de recomandarea mea ca să se demobilizeze întai trupele neinfectate și să se păzească de orice contact cu trupele și cu locurile infectate, ar fi scapat desigur multa lume; însă din contră s-au introdus holerici în țară și s-au instituit carantine și lazarete insuficient păzite si izolate”, adăugă Babeș în lucrarea lui ”Studii asupra combaterii holerei”. Apărută în 1914.

Acolo unde în primul rând chestiunea apei a fost neglijată, iar izolarea și vaccinările populatiunii se făceau în mod insuficient, acolo epidemia progresa și se întindea

„Propagarea flagelului, atât în interiorul taberelor, cât și într-o mulțime de localități, s-a făcut și prin intermediul rudelor soldaților, care îi vizitau pe aceștia și luau cu ei diferite obiecte, dar mai ales rufe murdare pentru spălat, în special însă chiar prin contactul soldaților care, infectați fiind, se întorceau acasă.

Infectarea țării de către armată dovedește în mod lămurit, că ori dezinfectarea trupelor infectate, ori carantină, ori căutarea și izolarea purtătorilor, nu s-a făcut în mod suficienț și că nici vaccinarea n-a avut în multe cazuri efectul dorit.

Când însă am informat pe cei în drept despre starea lucrurilor, sfaturile mele nu au fost ascultate, așa incât am fost nevoit să-mi restrâng activitatea la prepararea cantităților mari de vaccin și în a organiza un laborator pentru diagnoză rapidă a holerei. În țară eficacitatea mijloacelor de combatere a holerei în diferitele regiuni depindea de activitatea și de competența medicului respectiv însărcinat cu combaterea. Acolo unde în primul rând chestiunea apei a fost neglijată, iar izolarea și vaccinările populatiunii se făceau în mod insuficient, acolo epidemia progresa și se întindea.

Mie personal, în urmă insistențelor repetate ale mele și ale Consiliului Sanitar, mi s-a dat abia voia de a face câteva călătorii în scop de a studia mersul holerei. Am conlucrat însă cu d-l Director General al Serviciului Sanitar, cu d-l Medic șef al Capitalei și cu Consiliul Sanitar Superior la stingerea epidemiei.”

Epidemiile de acum 100 de ani

„Vom începe prin a da câteva cifre: În armata română s-au injectat aproximativ 200.000 de oameni. Din nefericire, însă vaccinul în parte era diluat, încât 1 cm. cub conținea mai puțin decât 2 mgr. de bacili, și nu se injecta la început decât 1 cm cub. În urmă insucceselor vaccinului la început – de altfel parțiale- la un moment dat corpul medical nu mai recomanda cu atâta insistentă vaccinarea.

Mai târziu am reușit printr-o tehnică specială să prepar în timp foarte scurt cantități mari de vaccin concentrat și prin această am putut proceda, cu cantități suficiente și bine controlate, la vaccinarea populațiunii civile. Deoarece aceste cantități trebuiau preparate în timp foarte scurt, am procedat la prepararea vaccinului în sticle mari, la început de un litru, apoi de 5 litri, sticle care resistau la caldură.”

Imagini istorice. Cum arăta lumea în timpul pandemiei de gripă spaniolă din  1918 - Stirileprotv.ro

Persoanele cari au cerut să fie inoculate, au fost persoane inteligente/ Noi făceam două injectiuni în regiunea pectorală la intervale de 6-8 zile

„De o importanță mare mi s-a părut selecționarea culturilor; am preparat vaccinul pe de o parte din culturi trimise de Prof. Kolle, iar pe de altă din culturi pe cari le-am examinat prealabil în modul următor: întai am cercetat gradul de reacțiune pe care-l produceau la om diferitele tulpine și am eliminat pe acelea cari produceau la câte 2 persoane reacțiuni locale mari, sau reacțiune generală; astfel m-am putut convinge că unele culturi conțineau substanțe cari produceau reacțiuni mai puternice decât altele.”

„Am putut constata că din zeci de mii de inoculați s-au îmbolnăvit cam 1-2 la mie din cei inoculați o singură dată cu peste 4 mgr. de bacili; acolo unde epidemia era gravă s-au găsit mai multe îmbolnăviri printre cei inoculați o singură dată. Persoanele cari au cerut să fie inoculate, au fost persoane inteligente, cari luau toate măsurile necesare pentru a nu se infectă.

În București unde s-au injectat aproximativ 6.000 de persoane, majoritatea erau din acelea care prin starea lor socială erau la adăpostul infecțiunii. Acele persoane cari erau amenințate, că spălătorese, bucătărese și cealaltă populațiune a claselor de jos, aceștia nu s-au prezentat decât în mod excepțional la injectiuni. Deci pentru a aprecia rezultatele injectiunilor trebue judecate statisticile amănunțite și nu statisticile generale.”

Despre eficacitate vaccinurilor

De la început s-a putut constata că rezultatele vaccinării în armată nu au fost în totdeauna satisfăcătoare.

1) Dl. Colonel Dr. Constantinescuu a observat la Alexandria 30 cazuri de holeră, cu 11 cazuri mortale la soldați cari au fost vaccinați de 2 ori, cu 3 săptămâni înainte.

2) Dl General Dr. Frangulea a observat în spitalul din Blasovitza următoarele cazuri: Din Reg. 13 de Infanterie a avut 25 bolnavi cu 7 cazuri mortale, din care 19 fuseseră vaccinați; din Reg. 37 Infanterie a avut 37 de bolnavi cu 7 morți,din cari 35 au fost vaccinați. În total au fost 638 cazuri cu 157 morți, dintre cari cea mai mare parte fuseseră vaccinați.

3) În Reg. VIII de Artilerie s-au îmbolnăvit, a 2-a zi după inoculatie, mulți soldați vaccinați, după care s-a oprit epidemia pentru a reapărea din nou la cei vaccinați peste 2-3 săptămâni.

4) Vom mai vedea un număr mare de soldați care s-au îmbolnavit după întoarcerea lor În țară deși erau vaccinați.

Și în populatiunea civilă s-a constatat cei inoculatiunea făcută o singură dată, chiar cu 4 mgr. sau mai mult, a fost mai puțin eficace decât inoculatiunile repetate

Trebui să mai menționăm că cei vaccinați o dată cu o doză foarte mare (8-15 mgr.) au fost mai bine apărați decât cei vaccinați cu o doză mică (4 mgr.).Astfel în Peretu s-a inoculat populatiunea la începutul epidemiei cu 5-8 cm. c. vaccin fară că să se producă fenomene grave; s-au observat însă dureri mai mari și turburari nervoase mai pronunțate și prelungite, dar în schimb nu s-a mai ivit decât un singur caz la un individ vaccinat cu 5 cm. Cubi.

Observații

În alte cazuri din un număr de 2.000 în care s-au injectat o singură dată 2-3 cm. c. s-a ivit totuși o îmbolnăvire după 14 zile. Prin aceste fapte am putut ajunge la concluziunea că o singură injectiune nu este suficientă pentru a păzi organismul în mod sigur și că la această doză înca se ivesc,la 1-2 zile după vaccinare, cazuri între cei vaccinați, adeseori chiar mortale.

Apoi la București s-au vaccinat cei cari sunt expuși de a fi infectați, măturatorii, spălatoresele, agenții sanitari, sergentii, etc. Într-adevăr, agenții cari au căutat și au descoperit cazurile de infecții nu s-au infectat. Imediat s-a făcut examenul dejecțiilor celor suspecți, iar cei suspecți erau izolați la spit. Colentina.

De multe ori m-am convins că administrațiunea și diferite persoane influente au căutat să eludeze izolarea și dezinfectiunea și au permis aglomerări de oameni și deschiderea bâlciurilor, în detrimentul luptei antiholerice. Va trebui deci augmentată puterea executivă a medicului sanitar față de influentâțele politice.

Cum s-a făcut școală în 1918, în timpul pandemiei de gripă spaniolă

Concluzii: Vaccinurile trebuie privite ca un mijloc important pentru prevenirea bolii

1. Vaccinațiunile sunt eficace și trebuie deci privite ca un mijloc important pentru prevenirea boalei, ori unde s-ar ivi ea. Dacă în epidemiile anterioare vaccinul nu a dat rezultate destul de convingătoare, aceasta se datorește:

a) vaccinațiunii pe o scară prea mică

b) faptului că vaccinarea a fost făcută în mare parte o singură dată

c) de mai multe ori vaccinatiunea s-a făcut cu cantități prea mici de bacili

d) vaccinatiunea s-a făcut fără a se lua în considerare starea igienică sau gradul de resistență sau de expunere a celor vaccinați

2. Prima vaccinare este urmată de o fază de 1-2 zile cand vaccinul nu împiedecă încă năpustirea boalei, de multe ori sub o forma usoară. Apoi urmează perioda de 6-10 zile de imunitate pronunțată, urmata de o lungă perioadă de imunitate mai slabă.

3. Vaccinarea purtătoritor de virus nu prezenta inconveniente însă nici nu contribuie la scurtarea perioadei în care purtătorii păstrează virusul.

Sursa articolului: edițiadedimineata.ro.

Informațiile prezentate în acest website au caracter informativ și nu înlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor.

Orice decizie privind sănătatea dumneavoastră trebuie luată doar în urma consultării medicului.

Ultimele stiri