Din cuprinsul articolului
Vitamina C. Imunitatea este capacitatea naturală a organismului de apărare în faţa unor substanţe străine-virusuri, microbi, bacterii, paraziţi. Anticorpii şi celulele de apărare (limfocitele) „digeră” substanţele străine.
De cele mai multe ori însă, imunitatea scade ca urmare a unor boli- cancere, infecţii, dar şi în urma tratamentului cu citostatice şi cortizon. În acest caz, anticorpii nu pot face faţă.
„Imunitatea nu scade pentru că ai stat în căldură sau în frig, contrar opiniei majorităţii oamenilor. Ea este dată peste cap de boli grave: cancer, leucemie, SIDA, diverse infecţii, dar şi de citostatice, care omoară celulele care ne apără. Este un cerc vicios. Dacă faci o infecţie, organismul este slăbit şi capeţi o altă infecţie, iar tratamentul scade în continuare imunitatea”, precizează medicul Alina Tănase, hematolog la Institutul Clinic Fundeni.
Vitamina C în exces provoacă ulcere
De altfel, nu orice stare de rău înseamnă o scădere a imunităţii. „Pot fi cauze afective sau reacţii ale organismului la schimbările de temperatură. În general, imunitatea scade pentru că nu vă hrăniţi corespunzător, că trăiţi în stres continuu, sunteţi sedentari sau aveţi caz de boli severe”, adaugă doctorul Corneliu Moldovan, medic oncolog şi homepat.
Dacă aţi avut episoade repetate de viroze sau infecţii, nu daţi iama în raftul cu suplimente. Luate în exces, şi „sănătoasele” vitamine, pot avea efecte adverse: „vitamina A poate da dureri de cap, anorexie, dureri musculare, oboseală extremă, vitamina C- greaţă, diaree şi ulcer cronic, vitamina D poate favoriza depunerea calciului la rinichi şi poate creşte tensiunea arterială şi colesterolul, iar vitamina E poate slăbi imunitatea”, avertizează specialistul Moldovan.
Imunitatea în exces dăunează grav organismului
Puţini ştiu că şi imunitatea în exces este nefolositoare şi chiar periculoasă. Pentru ca organismul să supravieţuiască în condiţii normale, are nevoie de o imunitate normală. O dereglare a acesteia face însă ca organismul să înceapă să producă anticorpi şi limfocite împotriva unor substanţe specifice organsimului, care nu îi sunt străine. Fenomenul se numeşte autoimunitate şi duce la apariţia unor boli autoimune, cum sunt lupusul eritomatos, tiroidita autoimună, o anumită formă de anemie şi alte boli ale sângelui.
