Din cuprinsul articolului
Un supliment banal, luat zilnic de milioane de oameni, ar putea avea un efect real asupra glicemiei și riscului de diabet de tip 2. O analiză recentă a mai multor studii clinice sugerează că vitamina D ajută o parte dintre persoanele cu prediabet să revină la valori normale ale zahărului din sânge – un rezultat modest ca amplitudine, dar relevant pentru prevenția unei boli cronice care afectează tot mai mulți adulți, inclusiv în România.
Cercetarea, publicată în Journal of the Endocrine Society, a reunit date din zece studii clinice și aproape 4.500 de persoane cu prediabet. Rezultatul principal: 18,5% dintre participanții care au luat vitamina D au ajuns la valori normale ale glicemiei, față de 14% în grupul placebo. Diferența nu este spectaculoasă, însă apare constant.
Un alt set de date, analizat anterior în Annals of Internal Medicine, a arătat că, pe parcursul a trei ani, 22,7% dintre cei care au primit vitamina D au dezvoltat diabet de tip 2, comparativ cu 25% dintre cei care au primit placebo.
De ce ar avea vitamina D legătură cu glicemia
Vitamina D nu este doar o vitamină, ci funcționează și ca hormon. Potrivit National Institutes of Health, ea participă la reglarea inflamației, susține sistemul imunitar și influențează metabolismul glucozei.
Nutriționiștii și endocrinologii implicați în analiză explică mai multe mecanisme posibile:
-
poate îmbunătăți controlul glicemic, adică modul în care organismul gestionează zahărul din sânge
-
este asociată cu un risc mai mic de rezistență la insulină, una dintre etapele-cheie din prediabet
-
are efect antiinflamator, iar inflamația cronică se corelează cu apariția diabetului
„Există date care arată că persoanele cu deficit de vitamina D au frecvent și o funcție mai slabă a celulelor beta pancreatice, cele care produc insulina”, explică Sylvia Christakos, cercetătoare în domeniul vitaminei D la Rutgers.
Ankit Shah, endocrinolog, adaugă că inflamația redusă ar putea fi una dintre piesele lipsă din acest puzzle metabolic.
Totuși, specialiștii subliniază că mecanismele biologice nu sunt încă pe deplin înțelese și că asocierea nu înseamnă automat cauzalitate.
Cât de mult contează suplimentarea
Autorii studiilor avertizează că vitamina D nu este un „tratament” pentru prediabet. Este, cel mult, o piesă dintr-un plan mai amplu.
Anastassios Pittas, profesor de medicină la Tufts University School of Medicine și coautor al analizei, spune că participanții au primit în medie aproximativ 4.000 UI pe zi. Aceasta este o doză orientativă, care trebuie ajustată în funcție de greutate, stil de viață și nivelul inițial al vitaminei D.
Suplimentarea fără analize nu este recomandată. Excesul poate duce la creșterea calciului în sânge, cu risc de pietre la rinichi, tulburări de ritm cardiac și alte complicații.
Recomandarea comună a medicilor implicați în cercetare este simplă: dacă ai prediabet sau factori de risc, merită să îți testezi nivelul vitaminei D. Dacă este scăzut, medicul poate indica suplimentarea, dar ca parte dintr-o strategie mai largă.
În România, prediabetul și diabetul de tip 2 sunt frecvent subdiagnosticate. Datele Societății Române de Diabet arată că sute de mii de adulți au glicemii crescute fără să știe. În același timp, deficitul de vitamina D este răspândit, mai ales în sezonul rece, din cauza expunerii reduse la soare.
Această combinație face ca rezultatele studiului să fie relevante și local. Nu pentru că vitamina D ar rezolva problema, ci pentru că poate oferi un mic avantaj într-o etapă în care boala încă poate fi prevenită sau amânată.
Ce mai reduce riscul de diabet de tip 2
Medicii subliniază că niciun supliment nu poate înlocui schimbările de stil de viață. Strategiile cu eficiență dovedită rămân:
-
alimentație cu indice glicemic scăzut
-
scădere ponderală atunci când există exces de greutate
-
mișcare regulată
-
somn suficient
-
gestionarea stresului
Prediabetul nu este o condamnare. Este un semnal de alarmă care oferă timp pentru intervenție.
Vitamina D poate avea un rol de sprijin, dar nu este soluția centrală. Decizia de a lua suplimente trebuie luată împreună cu medicul, pe baza analizelor, nu din impuls.
