Zinc

Oligoelement indispensabil organismului, care pennite mai ales activarea unui mare numar de enzime, in principal cele care sunt implicate in sinteza proteinelor (ARN-polimeraze, in special). Necesitati si surse – Aporturile zilnice recomandate de zinc (Zn) sunt de ordinul a 5 pana la 10 miligrame pentru femei, de 15 miligrame pentru barbat si pentru femeia gravida si de 19 miligrame pentru femeia care alapteaza. Principalele surse alimentare de zinc sunt alimentele bogate in proteine de origine animala (carne, peste, produse lactate, oua), dar si legumele uscate. Absorbtia intestinala a zincului variaza dupa compozitia mesei: de ia 35% in cantitatea de zinc ingerat (pentru o masa normala) pana la 15% (pentru o masa bogata in vegetale si saraca in carne); in plus, cerealele si legumele uscate impiedica aceasta absorbtie Dozare si carenta – Zincemia (nivelul de zinc din serul sangvin), cu doza delicata, este in functie de aportul alimentar in zinc: valorile normale se situeaza in jur de 1,25 miligrame pe litru. O carenta in zinc poate fi consecinta unui aport alimentar insuficient, a unei cresteri a necesitatilor (crestere, sarcina), a unor diferite stari patologice (alcoolism, diabet, infectie) sau a unei tulburari ereditare a metabolismului zincului (acrodermatita enteropatica). Simptomele carentei variaza dupa gravitatea ei: intarziere a cresterii, alterari ale pielii si mucoaselor (dermita seboreica, inflamatia comisurilor buzelor, eruptie asemanatoare unei eczeme sau psoriazisului), caderea parului, pierderea simtului gustativ, micsorarea apetitului, probleme de cicatrizare, tulburari ale imunitatii si ale maturarii sexuale (atrofie a gonadelor, micsorarea spermatogenezei) si, la femeia gravida, riscul de malformatii si de hipotrofie fetala. Aport excesiv – O supraincarcare in zinc poate surveni in caz de intoxicatie acuta sau cronica de origine industriala (inhalarea de vapori bogati in oxid de zinc), in caz de suplimentare excesiva a aportului sau in cursul bolilor ereditare exceptionale (boala lui Pick, hiperzincemia familiala); ea risca sa provoace o carenta in cupru, la randul ei responsabila de o anemie severa. Utilizare terapeutica – Zincul este utilizat, pe cale orala si injectabila, in prevenirea si tratamentul carentelor corespunzatoare, pe cale orala sau in cursul tratamentului acneei si, local, ca antiseptic. El mai intra si in compozitia unor medicamente (insulina, de exemplu).