72.000 de români, diagnosticați cu boala Parkinson. Care sunt primele semne ale bolii?

Boala Parkinson este cea mai frecventă tulburare de mişcare neurodegenerativă, afectând peste 7 milioane de persoane la nivel internaţional. În România, aproximativ 72.000 de pacienţi sunt diagnosticaţi cu această afecţiune.

„Boala Parkinson implică pierderea neuronilor dopaminergici, responsabili cu producţia de dopamină. Această pierdere afectează, în principal, funcţia creierului de a controla mişcările. Primele semnale apar însă cu ani buni înaintea simptomelor motorii.

În momentul în care acestea din urmă încep să se manifeste, vorbim deja de o pierdere de aproximativ 60-70% din neuronii dopaminergici”, afirmă dr. Liviu Cozma, medic neurolog.

Care sunt primele semne ale bolii?

Simptomele bolii Parkinson apar în mod subtil și se dezvoltă treptat. Tremorul este principalul simptom pe care pacienții și aparținătorii îl asociază bolii Parkinson, dar lentoarea și pierderea dexterității sunt elementele centrale ale bolii. Există însă și alte manifestări care apar chiar și cu ani buni înainte de simptomele motorii și de diagnosticarea propriu-zisă a afecțiunii:

Pierderea mirosului (hiposmia) afectează între 70-90% dintre pacienții cu Parkinson și este unul dintre simptomele timpurii ale afecțiunii, acesta manifestându-se cu mulți ani  înaintea tulburărilor de mișcare. Însă, pierderea mirosului nu înseamnă, în mod explicit, că un pacient se confruntă cu boala Parkinson, acest simptom fiind comun pentru cei cu patologii nazale cronice sau o potențială consecință a fumatului, a expunerii la produse chimice sau a înaintării în vârstă.

Problemele de somn precum insomnia, dar mai ales simptomele asociate unei tulburări comportamentale de somn REM reprezintă, de asemenea, potențiale simptome timpurii ale bolii Parkinson. Acestea presupun mișcări complexe în timpul somnului, persistente de-a lungul timpului.

„Nu în ultimul rând constipația sau schimbările de dispoziție (anxietate, depresie) sunt alte simptome timpurii care pot marca începutul bolii Parkinson. Aceste simptome sunt însă întâlnite în multe alte afecțiuni, ceea ce face ca diagnosticarea bolii Parkinson în stadii incipiente să fie dificil de realizat. Cercetarea în boala Parkinson migrează către identificarea bolii în aceste stadii pre-motorii, ceea ce numim boală Parkinson prodromală.

Totuși, până vor fi identificate metode corecte și disponibile în practica medicală curentă, recomand să păstrăm o atenție sporită când simptomele non-motorii se asociază cu micșorarea scrisului de mână, scăderea timbrului vocii, postura cocoșată, instabilitatea posturală și mai ales lipsa de dexteritate sau tremor”, adaugă specialistul.

Metode moderne de tratament

Opțiunile de tratament farmacologic în Boala Parkinson pot fi grupate în medicamente dopaminergice și non-dopaminergice:

Dopaminergice:

• medicamente care cresc concentrația de dopamină sinaptică;
• medicamente care stimulează direct receptorii dopaminergici de la nivelul striatului – agonistii dopaminergici;
• medicamente care reduc metabolizarea levodopei și dopaminei – inhibitori de catecol -O-metil-transferază (COMT);
• medicamente care inhibă degradarea dopaminei la nivel central – inhibitori de monoamin oxidază B.

Non-dopaminergice:

• anticolinergice și medicamente care modifică activitatea sinaptică a altor neurotransmițători.

„Este extrem de important de menționat că terapia medicamentoasă trebuie însoțită de activitate fizică regulată. Exercițiile fizice de intensitate ridicată, realizate de trei ori pe săptămână, pot să îmbunătățească semnificativ capacitățile motorii ale pacienților diagnosticați cu boala Parkinson. Astfel, nu doar că pacienții nu trebuie să evite solicitarea motorie, ci din contră, au nevoie să respecte un plan de activitate regulată și de intensitate crescută, pentru a-și îmbunătăți echilibrul, mersul și coordonarea. Sigur, pentru a putea susține acest efort, este nevoie ca schema terapeutică să fie cât de optimizată posibil.

Totodată, menținerea activităților cognitive și sociale au un rol semnificativ, mult mai important decât suplimentele alimentare promovate ca având efecte împotriva demenței, dar pentru care nu există dovezi consistente privind ameliorarea cogniției.

Pentru persoanele cu tulburare cognitivă importantă asociată bolii Parkinson, există însă câteva tratamente care modulează unele structuri cerebrale astfel încât să crească modest capacitatea de gândire, precum inhibitorii de colinesterază sau antagoniștii receptorului NMDA, existând dovezi consistente pentru utilizarea acestora în demența asociată bolii Parkinson.

Activitatea fizică, cognitivă și socială rămân însă cele mai importante aspecte pentru o îmbătrânire mai sănătoasă, atât pentru persoanele cu boală Parkinson, cât și pentru toți ceilalți”, conchide medicul.

Cauzele bolii Parkinson

Cauzele precise ale bolii Parkinson nu sunt încă pe deplin înțelese, dar se crede că implicațiile genetice și factorii de mediu ar putea juca un rol. Principalele caracteristici ale bolii includ:

1. Deficitul de dopamină: Boala Parkinson este asociată cu o scădere semnificativă a nivelului de dopamină, un neurotransmițător responsabil pentru controlul mișcărilor.
2. Agregarea proteinei alfa-sinuclein: În creierul persoanelor cu Parkinson, proteina alfa-sinuclein se aglomerează, formând structuri numite corpi Lewy, care contribuie la leziunile cerebrale.
3. Factori genetici: Anumite forme rare de boală Parkinson sunt legate de mutații genetice, dar acestea reprezintă un procent mic din cazurile totale.
4. Factori de Mediu: Expunerea la anumite substanțe chimice sau toxine poate crește riscul de a dezvolta boala Parkinson.