Din cuprinsul articolului
Amigdalita este o afecțiune comună care afectează amigdalele, două mase de țesut limfoid situate la partea din spate a gâtului. Este important să înțelegem cauzele, simptomele și opțiunile de tratament disponibile pentru a gestiona această condiție eficient.
Afecțiunea este mai des întâlnită la copiii preșcolari și preadolescenți însă poate afecta și adulții, boala având incidența crescută în special în perioada rece a anului, toamna și iarna.
Amigdalita: Cauze
Amigdalita poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv infecții virale și bacteriene. Virusurile, cum ar fi cele care provoacă răcelile comune sau gripa, sunt cele mai frecvente cauze ale amigdalitei.
Infecțiile bacteriene, cum ar fi streptococul, pot de asemenea să provoace amigdalită și necesită adesea tratament cu antibiotice.
Amigdalita: Simptome
Simptomele amigdalitei includ:
- Durere în gât, care se agravează la înghițire
- Febră
- Oboseală accentuată
- Frisoane
- Amigdale roșii și umflate
- Prezența puroiului pe amigdale
- Dificultăți la înghițire
Diagnosticarea amigdalitei
Diagnosticul amigdalitei se bazează pe examinarea fizică a gâtului și pe simptomele raportate de pacient. În unele cazuri, se pot efectua teste suplimentare, cum ar fi culturi din gât sau teste de sânge pentru a identifica agentul patogen specific.
Exsudatul faringian poate fi utilizat atât pentru realizarea testelor imunocromatografice rapide pentru detecția infecției virale gripale sau virus sincițial și bacteriene cu streptococ beta hemolitic de grup A, cât și pentru efectuarea culturilor pe medii speciale, în vederea obținerii creșterii bacteriene și efectuării ulterioare a antibiogramei specifice germenilor patogeni obținuți.
Hemoleucograma completă poate orienta medicul curant asupra etiologiei virale sau bacteriene a amigdalitei în funcție de modificarea anumitor parametri ai analizei.
Tratamentul amigdalitei
Tratamentul pentru amigdalită variază în funcție de cauza sa. În cazul amigdalitei virale, tratamentul prevede utilizarea antialgicelor, antitermicelor și uneori a corticosteroizilor pentru reducerea discomfortului dureros al pacientului.
Terapia etiologică se adresează agentului care induce apariția manifestărilor și cuprinde administrarea de antibiotice orale sau parenterale în funcție de gravitatea cazului (celulita amigdaliană sau abcesele amigdaliene necesită supraveghere atentă și tratament antibiotic intravenos).
Tratamentul chirurgical pentru îndepartarea amigdalelor (amigdalectomie) este rezervat pacienților cu amigdalita cronică (mai mult de 7 episoade pe an) în cazul cărora nu se obține un răspuns terapeutic favorabil prin administrarea medicației specifice.
Amigdalita: Prevenție
Prevenirea amigdalitei implică adoptarea unor măsuri de igienă și stil de viață sănătos pentru a reduce riscul de infecții. Iată câteva sfaturi utile:
- Igienă personală riguroasă: Spălați-vă pe mâini frecvent cu apă și săpun, mai ales după folosirea toaletei și înainte de masă.
- Evitați contactul direct: Feriți-vă de persoanele care sunt bolnave sau prezintă simptome de amigdalită sau gripă.
- Protecție la tuse și strănut: Acoperiți-vă gura și nasul cu un șervețel sau cu mâneca când tușiți sau strănutați pentru a preveni răspândirea germenilor.
- Alimentație sănătoasă și odihnă: Mențineți un sistem imunitar puternic prin consumul de alimente bogate în nutrienți și asigurarea unui somn adecvat.
- Evitați împărțirea obiectelor personale: Nu împărțiți mâncarea, paharele sau ustensilele cu alte persoane, mai ales dacă acestea sunt bolnave.
Amigdalita este o afecțiune tratabilă, dar care poate cauza disconfort semnificativ. Este esențial să căutăm asistență medicală pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat.
