Anxietatea socială este o boală tot mai răspândită, este una dintre cele mai întâlnite probleme de sănătate mintală, afectează aproape 14% din populație şi se învaţă.
Se manifestă printr-o prin frică atunci când se află în preajma altor persoane, mai cu seamă necunoscute, evită locurile unde sunt mulți oameni, își fac greu prieteni, nu mențin relațiile sociale, sunt anxioși și îngrijorați că nu știu cum să se comporte cu ceilalți, se tem să fie judecați sau să se facă de râs.
Pot manifesta simptome fizice, precum tahicardie, transpirații, înroșirea feței, disconfort abdominal, încordare musculară și tremurături.
Fobia socială pune stăpînire pe comportamentul celui bolnav controlându-i gândirea și dispoziția.
În cazul fobiei sociale, individul reacţionează ca si cum pericolul ar fi real, printr-un răspuns al sistemului nervos care alertează omul în cazul unui pericol astfel încât acesta să se poată proteja. Acest mecanism este activat în cazul fobiei sociale frecvent, puternic şi în situaţii nepotrivite.
În acelaşi timp, senzaţiile fizice care apar întăresc convingerea că pericolul este unul real, astfel că persoana va reacţiona prin incapacitatea de a interacţiona.
Corpul experimentează, prin urmare, aceste senzaţii fizice, iar mintea trece prin emoţii de teamă şi nelinişte. Toate gândurile şi temerile persoanei bolnave sunt exagerate în mintea acestuia.
Specialiștii sunt se părere că această afecțiune „a fost învățată” prin interaţiunea cu persoane care au această problemă.
Ar putea exista, de asemenea, şi o asociere între părinții care sunt supraprotectivi, care încearcă să controleze totul, și anxietatea socială sau părinți care au ei înşişi această dificultate, astfel că nu consideră că ar exista vreo problemă.
Şi anumite evenimente din copilărie pot predispune la declanşarea acestei fobii, mai spun specialiştii.
Potrivit unor studii studii, persoanele cu fobie socială își amintesc evenimente sociale traumatice, că a fost umilit în public, tachinat sau agresat de colegi ori abandonat de persoane de care era ataşat.
Şi alte evenimente negative, precum divorțul părinților, violența în familie, problemele psihice ale părinților, abuzurile fizice sau sexuale pot dezvolta o tulburare de anxietate.
Fobia socială are o evoluție cronică, iar simptomele pot persista pe o perioadă lungă de timp dacă nu este tratată.
Tulburările de anxietate necesită atât psihoterapie, cât și tratament medicamentos.
Rolul terapeutului este acela de a ajuta pacientul să recunoască senzaţiile fizice şi să le interpreteze corect, ajutându-l în felul acesta să facă faţă temerilor sociale.
Tratamentul necesită răbdareşi voinţă, fiecare pas ajutându-l să îşi construiască încrederea.
În final persoana va reuşi să se gândească mai puţin la lucrurile care îi provoacă disconfort şi să se vindece.
