Irina Lungu

Vitamina C reprezinta un antioxidant de exceptie ce contribuie activ la franarea proceselor degenerative din organism. Facand parte din grupa vitaminelor hidrosolubile (solubile in apa), vitamina C se elimina in cantitati mari din organism. Organismul uman nu isi poate sintetiza propria vitamina C si tocmai de aceea trebuie sa si-o procure din alimente sau din alte surse. Sensibila la lumina, caldura si vapori de apa, vitamina C este necesara in formarea colagenului, o proteina ce da tarie oaselor, cartilagiilor, muschilor si vaselor de sange si contribuie la buna mentinere a capilarelor, oaselor si dintilor. Acidul ascorbic administrat in mod sustinut ajuta la: – functionarea normala a sistemului imunitar, inhiband cresterea tumorilor si asigurand rezistenta organismului impotriva infectiilor – participa la sinteza hormonilor glandelor suprarenale – previne uzura celulara, incetinind procesul de imbatranire, are rol de echilibrare a organismului fiind necesar in metabolismul calciului si al altor minerale – are rol de echilibrare a sistemului imunitar, prevenind aparitia astmului si a alergiilor si stimuland productia de interferon, factor cu proprietati antiinfectioase remarcabile. Acidul ascorbic accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea tesuturilor, participa la sinteza fibrelor de colagen, a cartilajelor si oaselor, precum si la sinteza hormonilor cortico-suprarenalieni. Scade colesterolul sangvin, protejeaza organismul fata de substantele cancerigene si creste si mentine randamentul fizic. Vitamina C ajuta absorbtia fierului la nivelul intestinului, creste rezistenta la infectii si mentine numarul globulelor albe din sange, ofera protectia antioxidanta, prevenind transformarea nitratilor (din tigari, fum, grasimi, unele legume) in substante cancerigene. Cauzata de o alimentatie insuficienta, de o malabsorbtie digestiva, de o crestere a necesitatilor sau eliminare excesiva, carenta apare cel mai des la subiectii varstnici, alcoolici, suferind de malabsorbtie cronica (doza zilnica recomandata de vitamina C este de 60 de mg). Simptomele lipsei de vitamina C sunt: oboseala, astenie, slabiciune, stare de depresie, lipsa poftei de mancare, dureri osoase moderate, ameteli, piele uscata, edeme, gingivita, hemoragii. Deficitul de vitamina C conduce la aparitia scorbutului, care este o boala caracterizata prin anemie, caderea dintilor si sangerari sub piele. In carenta de vitamina C tenul devine uscat si palid, pierzandu-si stralucirea si prospetimea. Excesul de vitamina C (1000-5000 mg pe zi) se manifesta prin deranjamente stomacale mai ales in cazul unei sensibilitati crescute la aciditate, aparitia de pietre la rinichi, afectarea sistemului imunitar si aparitia simptomelor de ameteala si greata. Surse de vitamina C sunt: fructe (portocale, papaya, mere, capsune, grepfrut, pepene), broccoli, ardei gras, rosii, mango, cartofi, varza, spanac, lamaie, varza, afine. Sinonim: vitamina C.

Tendonul lui Ahile face legatura intre calcai si muschii gambei. Este cel mai mare tendon din corpul uman si permite miscarea degetelor, necesara in timpul mersului sau al alergatului. Tendon care asigura insertia muschiului triceps sural (muschiul puternic al gambei) pe calcaneu (osul calcaiului). Tendonul lui Ahile, cel mai voluminos tendon din organism, permite flexia plantara a piciorului. Foarte rezistent, acest tendon poate suporta o incarcatura de 400 kilograme. Patologie – ruptura tendonului lui Ahile urmeaza unui efort violent si provoaca o rupere a tesuturilor. Ea survine la sportivul adult al carui tendon este fragilizat printr-o degenerescenta a fibrelor tendinoase. Subiectul resimte o durere brutala si se prabuseste, absolut incapabil sa mearga sau sa alerge, nu poate sa stea in varful picioarelor si deasupra calcaiului se formeaza o depresiune marcata. lmobilizarea gleznei intr-o gheata gipsata este necesara pe durata a aproximativ 2 luni. Pacientul poate sa faca din nou sport dupa 4-6 luni. La sportivii de mare nivel sau in caz de recidiva se poate avea in vedere o operatie chirurgicala. Sinonim: tendonul lui Ahile.

Cavitate articulara a osului coxal, pentru articulatia cu capul femurului.

Termen folosit in genetica, ce se refera la un cromozom care nu prezinta centromer.

Hiperplazie a epiteliului prin inmultirea celulelor din stratul malpighian al epidermului, conducand la ingrosarea acestuia.

Punct craniometric aflat la nivelul spinei nazale anterioare.

Intrerupere brusca si de scurta durata a cunostintei. Absenta care survine mai ales in decursul celei de-a doua parti a copilariei se caracterizeaza printr-o rupere a contactului in cursul careia copilul isi intrerupe activitatile, are o privire goala, nu raspunde. Este o forma de epilepsie.

Absenta congenitala a bratelor.

Examen radiologic simplu al abdomenului vazut din fata. Radiografia abdomenului fara pregatire (sau radiografia abdominala pe gol) este un examen care se desfasoara fara administrarea prealabila a unui medicament opacifiant si nu necesita sa fie efectuat pe nemancate, ceea ce ramane totusi preferabil.

Colectie de puroi localizata in profunzimea tesutului faringian, posterior.

Colectie circumscrisa de puroi, localizata in tesuturile profunde situate in vecinatatea rectului.

Tulburare a sistemului nervos, care se manifesta prin neputinta de a merge normal. Incapacitate partiala sau totala de a merge, independenta de vreun deficit muscular sau de vreo tulburare a mecanismelor elementare ale mersului.

Stiinta care studiaza fiziologia si patologia hormonilor si pe cele ale organelor care ii produc, glandele endocrine, precum si tratamentul acestei patologii.

Un aminoacid care are rol in principal in sinteza neurotransmitatorilor. Laptele uman este bogat in taurina, in comparatie cu laptele de vaca.

Inaltime a corpului omenesc. Sinonime: statura, silueta.

Tratament terapeutic care consta in bai de mare asociate cu aer marin, folosit in boli ca reumatismul cronic, sinuzita.

Tulburare de limbaj caracterizata printr-un vorbit rapid, precipitat, cu debit mare de cuvinte.

Formatiune anatomica de forma tubulara. Sinonim: tuba.

Metoda de explorare vizuala, cu ajutorul salpingoscopului, a orificiului faringian al trompei lui Eustachio.

Ablatie chirurgicala a unei trompe uterine sau a ambelor. O salpingectomie este indicata in tratamentul unei infectii a trompelor (hidrosalpinx, ori acumularea de ser in trompa; piosalpinx, ori acumularea de puroi in trompa) sau pentru a trata o sarcina extrauterina tubara. Ea poate fi practicata prin laparotomie (deschidere chirurgicala a abdomenului) sau prin celiochirurgie (introducere de instrumente printr-o mica incizie abdominala). Anestezia este intotdeauna generala si spitalizarea variaza ca durata intre 4 si 7 zile, in primul caz, si intre 24 si 72 ore in al doilea caz. O salpingectomie a unei trompe nu afecteaza in nici un fel fertilitatea femeii daca cealalta trompa este functionala; in schimb, o salpingectomie a ambelor trompe antreneaza o sterilitate definitiva.

Referitor la saliva. Sunt glande sub limba, care secreta saliva.

Miscari bruste ale fetei si ale membrelor inferioare, proprii coreei lui Sydenham.

Forma de homosexualitate feminina prin cunilinctie.

Obtinere a unei placeri sexuale prin intermediul suferintei (fizice sau morale). Nu se vorbeste de sadomasochism decat atunci cand o relatie conduce in mod sistematic la situatia in care unul dintre parteneri isi exprima dorinta prin supunere (masochism), iar celalalt si-o satisface prin dominare (sadism). Desi este vorba de o forma regresiva de schimb amoros, sexologii nu vad decat un interes relativ in demersul de a vindeca, in numele „normalitatii” aceasta manifestare, care constituie o stare de fapt in care cuplul respectiv isi gaseste echilibrul. Nu la fel stau lucrurile si in cazul sadismului psihopatic (agresiune, viol etc.), care dezvaluie o dereglare grava a personalitatii. Sinonim: masochism.

Placere patologica de a chinui. Sinonim: cruzime.

Trompa uterina dilatata si obstruata de diverse continuturi (lichid – hirosalpinx, puroi – piosalpinx, sange – hematosalpinx).

Os constituit prin sudura celor cinci vertebre sacrale, care uneste rahisul cu bazinul. Structura – Sacrumul (sau osul sacru) se articuleaza lateral cu oasele iliace (articulatia sacroiliaca) si, la fata lui superioara, cu ultima vertebra lombara a rahisului (articulatia lombosacrala). Extremitatea lui inferioara se articuleaza cu coccisul (articulatia sacrococcigiana). Patologie – O anomalie de pozitie sau de forma a sacrumului, la femeie, poate avea o incidenta importanta asupra desfasurarii nasterii, mai ales daca este vorba de o prezentatie a fatului cu sezutul. – Fracturile sacrumului sunt rare, ele nu antreneaza practic niciodata deplasarea osoasa, dar se complica adesea cu leziuni ale plexului sacral (plex nervos format din unirea trunchiului lombosacral cu ramura anterioara a primilor 3 nervi sacrali). – Lombalizarea este o anomalie congenitala a primei vertebre sacrale care, in loc sa fie sudata – cum este normal de celelalte vertebre care formeaza sacrumul, se afla separata si constituie o vertebra libera suplimentara. – Tumorile sacrococcigiene sunt congenitale dar pot sa nu fie puse in evidenta decat la varsta adulta. La nou-nascut si la sugar, ele se numesc teratoame si sunt benigne sau maligne, formate din tesut epidermoid, osos, mucos sau nervos; la adult, este vorba de tumori uneori maligne care poarta numele de cordom (cordoblastom).

Inflamatia articulatiei sacroiliace.

Termen folosit in nomenclatura anatomica pentru a desemna formatiuni cavitare sacciforme.