Oboseala accentuată, primul semn al acestei boli rare caracterizată prin slăbiciune musculară

Miastenia gravis este o boala cronică, autoimună, rară. Mai mult, specialiștii spun că este o afecțiune neuromusculară care are ca simptome oboseală accentuată, slăbirea unor mușchi voluntari ai corpului.

Această afecțiune este considerată o boală rară deoarece se înregistrează un caz la 10.000 de persoane. Datele statistice arată că afecțiunea e mai des întâlnită la femei comparativ cu bărbații, iar vârsta la care se declanșează este cuprinsă în intervalul 20-30 de ani. Asta nu înseamnă că nu poate să apară la orice vârstă.

Concret, în cazul acestei boli, există o lipsa de transmitere a impulsului nervos de la nerv la fibra musculară. Așa se explică de ce mușchii își pierd forța sau chiar nu mai sunt capabili să execute mișcări. Medicii atrag atenția asupra faptului că slăbirea mușchilor nu se întâmplă brusc, ci progresiv. De asemenea, pot fi afectați mai mulți mușchi sau numai unul acum iar alte grupe mai târziu. Trebuie spus și că slăbiciunea se agravează atunci când au loc mișcări și scade în intensitate când un individ e în repaus.

Din păcate, astăzi încă nu a fost descoperit niciun tratament vindecător. Dar, există tratamente care pot ameliora simptomele și gravitatea lor. Deoarece boala ale implicații majore asupra calității vieții pacienților. Practic, pot fi afectate vederea, pot să apară greutăți la vorbire și înghițire.

De ce apare boala:

Nu se cunoaște încă de ce apare boala. Însă se știe că este o afecțiune autoimună. O boală autoimună se declanșează atunci când sistemul imunitar atacă ţesutul sănătos din organism. La persoanele cu miastenia gravis, organismul produce anticorpi care blochează  transmiterea de semnale de la creier la muşchi  prin intermediul neurotransmiţătorilor. Mai mult, cu cât muşchii primesc mai puţine impulsuri nervoase, cu atât se instalează o slăbiciune musculară mai mare.

Principalele simptome și semne ale miasteniei gravis:

• Apare o slăbiciune musculară,
• Dificultăţi de respiraţie, de înghițire, de vorbire,
• Pacientul nu mai poate ridica sau apuca obiectele,
• Uneori e prezentă paralizia facială,
• Apare vederea dublă,
• Răguşeală

Medicul specialist neurolog stabilește diagnosticul

Diagnosticul este stabilit numai de medicul specialist neurolog în urma unui examen clinic complet și a unor investigații. Sunt necesare și CT-ul sau un RMN. Scanarea RMN este necesară mai ales pentru diagnosticul diferențial. Cu alte cuvinte să se excludă existența unei tumori. Pacientului i se va face și o electromiografia (EMG, investigație care măsoară activitatea electrică între creier şi muşchi. Analiza înseamnă introducerea unui electrod fin într-un muşchi. Totodată, anumite teste de sânge care pot detecta prezenţa anticorpilor anormali, care perturbă  impulsurile nervoase trimise către muşchi, pot fi recomandate de către medic.

În ce constă tratamentul:

Medicul va decide tratamentul în funcție de gradul de afectare a mușchilor. Uneori se prescriu tratamente cu corticosteroizi, alteori cu imunosupresoare. Există și o terapie numită plasmafera. Cu ajutorul acesteia sângele este dirijat printr-un aparat care înlătură anticorpii ce blochează transmiterea semnalelor de la terminațiile nervoase la recepetorii mușchilor. Se poate face de asemenea tratament cu imunoglobulină intravenoasă. Practic, este terapia care oferă anticorpi normali ce pot modifica răspunsul sistemului imunitar. Dar efectele nu durează mai mult de câteva luni. Și sunt și bolnavi care sunt operați, fiindcă o parte din ei dezvoltă și tumori care trebuie extrase.